NATO împlinește 75 de ani, dar cât de mult este de sărbătorit?

Când liderii NATO se vor întâlni luna aceasta la Washington, vor sărbători faptul că alianța a rezistat atât de mult timp. Dar o astfel de  alianță trebuie să facă mai mult decât să supraviețuiască pentru a fi cu adevărat de succes.

De asemenea, trebuie să servească interesele membrilor săi. Istoria NATO, notează Foreign Policy, este povestea unei lupte pentru a face acest lucru – în ciuda disparităților majore dintre puterea militară americană și cea europeană, a unui număr tot mai mare de aliați, a intereselor divergente și a unei extinderi geografice.

Astăzi, aliații sunt uniți în fața atacului Rusiei asupra Ucrainei, cu toate că flancul estic rămâne vulnerabil. Dacă nu se fac ajustări pentru a adapta o alianță mult mai mare la un mediu geopolitic mai complex, trecutul arată că această unitate poate fi trecătoare.

NATO a avut patru  etape majore în istoria sa. Prima a început după cel de-al Doilea Război Mondial, când 12 țări au semnat Tratatul Atlanticului de Nord. A doua a însemnat transformarea dintr-o alianță militară defensivă într-o forță pentru schimbări politice ample în Europa după prăbușirea Uniunii Sovietice.

În deceniul care a urmat sfârșitului Războiului Rece, a încercat să oprească războaiele etnice sângeroase din fosta Iugoslavie. A avut un succes moderat, contribuind la limitarea acestor conflicte, dar nu le-a rezolvat.

Controversata extindere

NATO a demarat, de asemenea, un proces controversat de extindere în țările europene în care comunismul se retrăsese. La summitul de la Washington din 1999, alianța a primit astfel Republica Cehă, Polonia și Ungaria ca noi membri. Numărul aliaților a crescut la 19. Circumstanțe ale acestui summit aniversar de 50 de ani au îngropat conflictele reale create de decalajul uriaș dintre puterea militară americană și cea europeană.

Acest decalaj a apărut în mod clar când Statele Unite s-au văzut nevoite să preia cea mai mare parte din povara operațiunilor militare din Kosovo.

Aliații europeni, fricțiuni cu America

Între timp, aliații europeni s-au îndepărtat de NATO. Franța și Marea Britanie au urmărit o integrare europeană mai profundă și o armată europeană independentă. S-au creat mai multe fricțiuni cu SUA, care se temeau că pierd controlul asupra alianței.

În cea de-a treia etapă a istoriei sale, combaterea terorismului a devenit noua chemare la acțiune a NATO, animând aliații și suprimând liniile lor de falie. Dar alianța s-a divizat curând din cauza războiului din Irak, aliați importanți precum Franța și Germania protestând împotriva invaziei americane, deoarece nu avea nicio legătură cu lupta împotriva teroriștilor.

Invazia Ucrainei, cea mai periculoasă etapă din istoria alianței

Chiar dacă Rusia a invadat Georgia, îngrijorările au fost reprimate în primul mandat Obama, într-un efort de a restabili relațiile cu Moscova. Cu toate acestea,  au reapărut în forță atunci când Rusia a atacat Ucraina în 2014 – deschizând astfel cea de-a patra și cea mai periculoasă etapă din istoria NATO.

Revenirea Rusiei ca adversar major al NATO a readus în actualitate Războiul Rece. Și diferența de putere dintre armatele americane și cele europene. Mai mult ca niciodată, Statele Unite păreau să achite factura pentru apărarea Europei.

La summitul din Țara Galilor din 2014, liderii NATO s-au angajat public să cheltuiască 2% din venitul național pentru apărare. Însă majoritatea aliaților europeni au tras de timp, un fapt de care a profitat Donald Trump când a preluat funcția în 2017. Emmanuel Macron a declarat alianța „în moarte cerebrală” în 2019, după ce a fost frustrat de certurile dintre aliați.

Războiul din Ucraina se află acum în al treilea an. Vestea bună este că aliații europeni, inclusiv economii majore precum Germania, încep în sfârșit să își respecte promisiunile de a cheltui mai serios pentru propria apărare. Dar a fost nevoie de mai mult de un deceniu de presiune din partea Washingtonului și rămân multe obstacole.

NATO se confruntă cu Rusia, însă  Europa nu mai este centrul politicii externe și de securitate a SUA, care s-a deplasat către Asia.

Cu siguranță, este important că NATO a supraviețuit atâtea decenii, dar a rămâne în viață nu poate fi standardul pentru a judeca succesul.

Adevăratul succes vine din servirea intereselor concrete ale membrilor alianței. Într-un mediu geopolitic mai amenințător, argumentul pentru aliați este mai puternic ca niciodată. Dar cu o alianță mult mai mare, cu decalaje persistente în ceea ce privește puterea militară și cu interese divergente, gestionarea tensiunilor va fi și mai dificilă decât în trecut.