Naționaliștii au creat o identitate pan-europeană

Dreapta este în marș pe întregul continent, au declarat deopotrivă liberalii îngrijorați și conservatorii extaziați la aflarea rezultatelor alegerilor pentru Parlamentul European. „Nu!”, spun alții – centrul a rezistat, asta este povestea, iar Verzii și liberalii au fost cei care au avut rezultate proaste. Dar cum pot fi toate acestea adevărate în același timp?

Răspunsul cel mai simplu este că Europa nu este încă o singură politică funcțională, notează UnHerd. În Polonia, de exemplu, partidul centrist pro-european al lui Donald Tusk a avut rezultate bune cu o campanie care a descris opoziția ca fiind moale cu Rusia.

Între timp, în Italia, Giorgia Meloni, aparent „populistă”, dar pro-ucraineană, a triumfat, în timp ce în Franța, “extremistul” Rassemblement National al lui Marine Le Pen a obținut o victorie uimitoare în fața lui Emmanuel Macron.

Într-un anumit sens, povestea politicii europene este că rămâne uimitor de națională. În ciuda eforturilor depuse de-a lungul anilor de federaliștii reformatori, nu există partide la nivel european pe care alegătorii să le susțină sau cărora să li se opună.

În schimb, fiecare țară își alege în Parlamentul European propriile partide naționale, care reflectă politica națională specifică fiecărei țări. În Spania și Portugalia nu a existat un val populist semnificativ, vechile partide de centru-stânga și centru-dreapta reafirmându-și dominația în detrimentul noilor partide anti-sistem care păreau cândva că le vor înlocui.

Schimbare vs establishment

Cu toate acestea, dacă ne uităm mai atent la rezultatele de la sfârșitul săptămânii, este posibil să detectăm primele semne reale ale unei veritabile atmosfere politice pan-europene care începe să se instaleze.

Ironia este că această tendință nu este determinată de partidele pro-europene integraționiste obișnuite din trecut, ci de partidele naționaliste conservatoare, multe dintre acestea fiind la început mișcări eurosceptice clare și critice față de Bruxelles.

Deși este adevărat că blocurile tradiționale ale establishment-ului – atât de centru-stânga, cât și de centru-dreapta – din Parlamentul European și-au păstrat în mare parte majoritatea în aceste alegeri, nu există nicio îndoială că dreapta anti-sistem devine în general o prezență tot mai mare și mai consistentă pe întregul continent, împărtășind trăsături comune, inclusiv ostilitatea față de imigrație, islam și Net Zero, în special în „nucleul” inițial al UE.

În Olanda, Partidul Libertății al lui Geert Wilders intră la guvernare; în Germania, AfD este acum cel mai mare partid din est; în Franța, Rassemblement National a devenit cel mai mare partid individual din Parlamentul European; iar în Italia, Meloni este în ascensiune.