Nici anul acesta nu scăpăm de iubirea aleșilor. Ca în fiecare an, de Paște, își aduc aminte de noi. Ne bombardează cu felicitări, cu urări de bine, de parcă până atunci nu am fi existat.
În țară, se lucrează din greu la imagine. La imaginea lor, a aleșilor. Poșta cară zilnic tone de felicitări cu ouă vopsite, cu iepurași țopăind în trifoi, toate conținând cele mai aberante ziceri. „Fie ca Dumnezeu…”, „Lumina Paștelui să vă aducă…”, „Vă dorim ca Iisus să vă dea…”, „Sfânta Înviere să vă umple…” În fiecare an aceleași. Nimic nou. Cine să-i creadă? Și zic aberant pentru că nu se întâmplă decât în mintea lor.
Primarii se întrec în a ura de bine, de sănătate, dar ne lasă mormanele de gunoi în fața caselor. Ne urează de bine pentru copii, dar le taie alocațiile sau le mută școlile după cum au interesele. Nicușor Dan ne va zice și el câteva cuvinte de fericire pe o bucată de hârtie colorată și ne va spune că se bucură alături de noi de Sărbătoarea Paștelui. E doar bătaie de joc, nu se bucură. Dacă s-ar bucura, l-aș vedea cărând cadouri nevoiașilor, căci Paștele înseamnă și milostivire.
Pe de altă parte, senatorii și deputații se vor agita să iasă în fața alegătorilor și să le arate că nu i-au uitat. E un spectacol minunat, cu ei mimând iubirea în timp ce ne cotrobăie buzunarele cu legile votate. Vor merge pe la sărmani cu cozonac și ouă roșii, bineînțeles, dar numai cu televiziunile după ei, să vadă lumea că sunt atenți la grijile celor nevoiași. Ne vor ura un Paște fericit, care să țină până la următorul. Între timp, vacanță. Vacanță la bunăvoință, la înțelegere, la rostul lor față de noi. De la ei mai puțin, de la Dumnezeu mai mult. Asta numai dacă Dumnezeu există, căci, după cum se afurisesc unul pe altul, Dumnezeu e doar un desen în felicitările trimise. La care s-or ruga ei?