Liderul PSD este trist. Foarte trist. Trist peste măsură. Cine să-l creadă? Nu are cum să fie mai trist decât rudele celor care au pierit în incendiul de la terapia intensivă a spitalului din Piatra Neamț. Sau mai trist decât soția medicului salvator transferat în străinătate, a cărui viață ține de noroc și de bunăvoința lui Dumnezeu. Doar ea știe prin ce trece.
Morții cu morții, dar politica e cu politica. Trebuie cumva să le combine pe amândouă, în așa fel încât să iasă bine și ca atitudine de cetățean sensibil, de om atent, plin de compasiune, dar și ca președinte de partid grijuliu cu soarta trupei pe care o conduce. Așa că, în semn de respect față de cei pieriți în incendiul de la Piatra Neamț, a decis să suspende campania electorală în această perioadă. Gestul ar fi fost mai elegant dacă preciza și de când până când. Acum, două, trei zile sau de tot? De fapt, nu e prea limpede de ce face campanie, în condițiile în care șansele lui și ale social democraților sunt mai reduse pe zi ce trece de a se apropia de vreo victorie. Poate doar victoria locului al doilea.
Acum, declară Ciolacu, toți ar trebui să se ocupe exclusiv de sănătatea oamenilor, nu de alegeri. Așa cum a făcut cine, șefu’? Că de sănătatea nației s-au ocupat toți, pe rupte, dar poporul era mai beteag pe zi ce trecea. Zice el că se poate reface și secția de terapie intensivă, distrusă în totalitate. Vorbește gura fără el, habar nu are pe ce lume trăiește. Va dura cel puțin un an și jumătate ca acolo lucrurile să revină la normal. Dar dă bine la discurs să bage și asta. De mișmașurile politice învârtite în Sănătate de-a lungul timpului nu deschide gura. Nu spune o iotă despre numirile pe cumetrie pe care partidul lui le-a binecuvântat la conducerea spitalelor. Nici ceilalți nu sunt mai breji. Și de ce ar fi, când partidele sunt adunate într-o mare familie? Se ceartă doar la televizor, de regulă înainte de alegeri, când fiecare moare de grija națiunii care are cârcei sau strănută. Îl cred sincer pe Marcel Ciolacu în îngrijorarea și tristețea lui. Dar dicolo de demagogie, la el nu mai văd și altceva. Morții cu morții, dar politica rămâne tot cu politica.