„După alegerile parlamentare vom trece la o opoziție serioasă”, spune Vasile Dâncu în decembrie 2020. Deși mulți social democrați credeau în victorie, marele strateg al PSD le tăia elanul cu asemenea lozinci. În final, au câștigat, dar nu i-a ajutat cu nimic. Au rămas în afara calculelor politice, pentru că președintele Iohannis a alcătuit guvernul cu partidele situate pe locurile 2, 3 și 5. A rezultat o construcție al cărei mod de a gestiona țara îl simțim din plin.
Pensii și salarii înghețate, explozie de prețuri la produsele de bază și servicii, rata șomajului tot mai mare și dezastrul din sănătate sunt numai câteva dintre performanțele coaliției de dreapta. Opoziția a reacționat după cum a prezis Dâncu. A fost serioasă. Și trebuie adăugat că fără succes. Niciuna dintre moțiunile inițiate nu a trecut.
Moțiunile au fost bune, dar de unde voturi?
Planurile pe care și le-a făcut PSD au căzut unul după altul, dând apă la moară coaliției care devenea tot mai ironică și mai arogantă. A fost doar o greșeală de strategie sau opoziția nu putea oferi mai mult decât spectacolul dezolant al amatorismului? Atitudinea social democraților mai mult s-a concretizat în declarații proletare despre abuzurile puterii. În fiecare zi, pagina de socializare a PSD se umplea de postări îndrăznețe și cam atât. Să faci opoziție pe Facebook și să pretinzi că este serioasă este egal cu zero.
Mai apărea câte un lider la televizor și dădea cu puterea de toți pereții, dar cu grijă, să nu îi spargă capul. Apoi a apărut spectacolul moțiunilor simple, pe care social democrații le dădeau ca victorioase încă înainte de a le depune sau a le discuta. Nu a spus nimeni că ar fi fost slab concepute sau că s-ar fi pierdut în amănunte care pluteau pe lângă subiect. Însă, oricât ar fi fost de bine gândite, alta a fost hiba. Reprezentarea PSD în Parlament, împreună cu AUR, era mult sub cea a coaliției de dreapta. Și atunci, de unde atâta câștig?
Doar 50 la sută s-a nimerit
Nu este clar pe ce a mizat PSD. În mod tradițional, înainte de moțiuni se fac negocieri, se duc tratative, se caută aliați și, de ce nu, se identifică și cei dispuși să treacă dintr-o tabără în alta, al căror vot contează. Dar nici aici social democrații nu s-au descurcat. Minoritățile sunt greu de urnit, poate numai dacă au avantaje foarte mari. De regulă se situează de partea puterii, poziție în care știu limpede că au cele mai mari beneficii. Ceva mai ușor ar fi cu independenții, cel puțin teoretic, dar niciunul nu a fost căutat de reprezentanții PSD pentru a avea vreun dialog. Au spus-o chiar independenții cu gura lor. Pe de altă parte, social democrații au socotit, cel puțin în cazul moțiunii ce-l privea pe fostul ministru al Sănătății, că este imposibil ca acesta să fie susținut în totalitate de parlamentarii coaliției. Toți au văzut dezastrul din spitale și în gestionarea pandemiei, ca atare, nu puteau fi de acord cu el și a-l susține. Calculul a fost bun numai în proporție de 50 la sută. De văzut au văzut toți ce se întâmplă, dar l-au susținut fără rezerve, așa că Vlad Voiculescu a rămas pe funcție până când a fost destituit de premier.
Același teatru, același regizor
În urma scandalului provocat de refuzul coaliției de discuta Planul Național de Redresare și Reziliență, social democrații au hotărât ca, la 14 iunie, să depună o moțiune de cenzură. Pe de o pare sună bine, aventura politică a coaliției trebuie să înceteze și Cîțu trebuie să părăsească scena. Pe de altă parte, însă, momentul este foarte prost ales. Tocmai acum, când sunt atâți bani în loc, să se rupă căruța în două? Tocmai acum, când Iohannis mizează pe PNRR ca pe o victorie personală, să vină PSD și să-i strice jocurile? Și hai, treacă-meargă cu momentul, deși nu e de ignorat, dar ce te faci cu susținătorii? Cine se va alătura demersurilor social democraților? AUR are același număr de parlamentari ca până acum, la fel și PSD. Cine să furnizeze diferența de voturi necesare să trimită coaliția de dreapta acasă? Unul dintre liderii PSD spunea, nu cu mult în urmă, că moțiunea de cenzură nu e o joacă, trebuie depusă când există toate șansele să treacă. Așa o fi, numai că de data aceasta este inițiată când nu mai are șanse. Am mai văzut teatrul ăsta. Același spectacol, aceiași actori cu replici vechi, același regizor.
