A venit vremea discutării și votării moțiunii de cenzură. PSD, inițiatorul, spune că și-a făcut toate calculele și că este posibil să treacă. PNL zice că nu va trece. USR PLUS o consideră în continuare o manifestare democratică, dar fără succes. UDMR nu s-a pronunțat, dar e de așteptat să se situeze de partea coaliției de dreapta. AUR a declarat că votează pentru trecerea moțiunii, mai sunt și niște parlamentari afiliați pe care îi bate gândul să fie de partea PSD, surprize putând veni din partea minorităților.
Când sunt povestite, lucrurile par frumoase. Însă când așezi pe hârtie vot lângă vot, constați că lipsesc 29 pentru a da jos guvernul condus de Florin Cîțu. Sunt 29 de voturi pe care, în mod concret, nimeni nu știe de unde le pot scoate social democrații. Resursele venite din partea celor apropiați sau cu care s-a negociat sunt limitate. Rămâne doar ca 29 de parlamentari ai puterii să trădeze. Sau, cum ar spune liderul PSD, să facă un gest patriotic.
Ofertă politică limitată
O întoarcere a armelor în rândul puterii nu ar fi ceva ieșit din comun. S-a mai întâmplat și se va mai întâmpla. Social democrații mizează pe o conștientizare a parlamentarilor din coaliție cu care au discutat. Au văzut și ei coborâșul vertiginos în care se află țara și, teoretic cel puțin, ar trebui să situeze de partea PSD și aliaților lui în acest demers. Practic, însă, e destul de greu de crezut că se va întâmpla așa ceva.
În timpul celor șapte luni de mandat, liberalii au prins ceva cheag și nu sunt dispuși să-și tragă singuri guvernul de sub picioare. Presupunând că vor vota de partea PSD, în cât timp vor recupera avantajele pierdute? Politică bazată pe sentimente patriotice nu prea există. Totul se rezumă la bani, și nu puțini. Politica înseamnă forță și putere. Cine renunță la ele doar pentru a satisface o rugăminte a taberei adverse? Apoi, cât de mare poate fi oferta încât să nu o poți refuza și să votezi împotriva propriului partid? Pe vremea când domina scena politică, PSD putea negocia orice. Acum, însă, este în postura în care nu poate oferi prea mult.
Deocamdată, doar vorbe și calcule
Este cu totul și cu totul altceva dacă în spatele voturilor date PSD s-ar ascunde o manevră ușor de intuit. În toamnă, au loc alegeri în PNL pentru șefia partidului. Meciurile dintre Orban și Cîțu sunt cât se poate de încinse, fiecare dorindu-și același scaun. Presimțind o posibilă victorie, Ludovic Orban a ridicat miza. Cine va câștiga alegerile va trebui să fie și prim-ministru. Este clar că vrea o repunere pe poziții, iar pentru asta nu se dă în lături de la nimic.
Dacă voturile lipsă la moțiune ar veni din partea PNL, Cîțu se poate considera încă de pe acum perdant al alegerilor de partid. Pe de altă parte, conform unor voci din USR PLUS, nu este exclus să mai apară și de aici câteva voturi. Nu multe, dar care se vor adăuga celor luate în calcul. În partidul lui Barna există destui nemulțumiți de prestațiile miniștrilor liberali. Și asta este adevărat, dar, până nu se numără și ultimul vot, toate rămân în sfera interpretărilor.
Iohannis, ultimul cuvânt
Să presupunem însă că moțiunea va trece. Ce va urma? PSD se va grăbi spre Cotroceni, cerând numirea candidatului lui pentru funcție, Alexandru Rafila. Iohannis poate accepta sau nu. Mai degrabă nu, cunoscându-i metehnele. Se va orienta tot către PNL și n-ar trebui să mire o reinstalare a lui Florin Cîțu. Nici asta nu ar fi o noutate, la fel a procedat și cu demiterea lui Ludovic Orban. Dat jos de PSD prin moțiune de cenzură, l-a nominalizat tot pe acesta pentru alcătuirea următorului guvern. Să zicem că nu se va întâmpla așa ceva și PSD – greu de crezut – va da următorul guvern. Cu cine va conduce? USR se va retrage, PNL ar fi pus numai pe contre, ca și până acum, iar UDMR va avea aceeași atitudine pasivă, de pe urma căreia a câștigat tot timpul. Bineînțeles că acestea sunt speculații, sunt scenarii care se construiesc. Oricum, pasul final va fi făcut de ultima bilă numărată. Dacă moțiunea nu trece, nu se schimbă nimic. Dacă trece, doar Iohannis va hotărî ce urmează.
