Moștenirea războiului din Ucraina este o lume a haosului și panicii, cu națiuni disperate să se înarmeze până-n dinți, cu lideri politici și militari care vorbesc numai despre tancuri, rachete și avioane de vânătoare. Pe acest fundal, știrea că Polonia vrea arma nucleară a trecut aproape nebăgată în seamă, deși implicațiile strategice sunt uriașe, iar România nu-i scoasă din poveste. Dimpotrivă, aș putea spune, ajungem în linia-ntâi!
Totul se schimbă în jurul nostru, e o forfotă diplomatică nemaiîntâlnită în ultimii 30 de ani, cu alianțe și intrigi, deopotrivă, calcule și strategii de tot felul. În toată această mișcare browniană pare-se că meciul SUA-Rusia trece la un nou nivel, iar americanii pregătesc o mutare decisivă pe tabla de șah – extinderea mecanismului de partajare nucleară din cadrul NATO!
Varșovia vrea bomba atomică
Polonia a anunțat că se gândește serios să devină o putere nucleară, dar asta presupune ca mediul său de securitate să se schimbe dramatic. Până în acel punct, hai mai bine să vedem care ar fi impactul unui astfel de scenariu pentru Europa.
În primul rând, trebuie spus că mini-războiul din Ucraina a evidențiat dimensiunea nucleară a politicii internaționale – Rusia, cea mai mare forță nucleară din lume -, și-a folosit uriașul arsenal pe post de sperietoare; iar eforturile sale coercitive s-au dovedit eficiente în încetinirea livrărilor cruciale de arme, în același timp descurajând și o intervenție directă a NATO (a Americii, de fapt).
Lecția învățată este una singură: bomba atomică păstrează o mare utilitate pe scena geopolitică!
De doi ani, leșii și-au sporit eforturile militare ca niciun alt stat european – a comandat sute de tancuri noi, obuze autopropulsate, lansatoare de rachete, plus avioane de vânătoare și elicoptere de atac, printre altele. SUA s-au implicat indirect, împingând Varșovia să coopereze îndeaproape (să cumpere, în traducere) cu producătorii sud-coreeni de arme. Dar recapitalizarea militară include și o dimensiune nucleară dorită de polonezi. A spus-o răspicat acum câteva luni chiar fostul premier Mateusz Morawiecki, care a anunțat interesul de a găzdui arme nucleare în cadrul Acordului de partajare nucleară al NATO.
În prezent, cinci țări europene fac parte din acest club select și împreună găzduiesc aproximativ 100 de arme nucleare americane desfășurate pe teritoriul lor – Germania, Belgia, Olanda, Italia și Turcia.
Mută americanii rachetele de la Incirlik?
Nu întâmplător am lăsat la final Turcia, țară care găzduiește două mari baze NATO – la Incirlik este cea mai mare bază militară americană dotată cu rachete nucleare, peste ce există în Germania sau în Italia! Iar la Kurecik, în sud-estul Turciei, avem cea mai puternică staţie radar NATO, capabilă să sesizeze și bătăile aripilor unei muște rătăcite pe culoarele Kremlinului.
Până în prezent, NATO nu a arătat nicio dorință de a extinde acordul de partajare nucleară, dar numai astfel ar putea Polonia să ajungă să găzduiască arme nucleare. Varianta unui program independent este exclusă din start, marile puteri n-ar îngădui un nou scaun la masă.
Revenind, fricțiunile dintre turci și americani sunt arhicunoscute, chiar dacă Recep Tayyip Erdogan a dat impresia că s-a predat în fața Unchiului Sam. Jocurile din Orientul Mijlociu (evenimentele care au loc în Fâșia Gaza) plus situația tot mai periculoasă din Marea Neagră l-au prins la mijloc pe „Sultan”, între interesele personale (afaceri cu Federația Rusă, inclusiv de ordin militar) și angajamentele asumate prin prisma apartenenței la NATO.
Pornind de aici, în ultima vreme s-au înmulțit zvonurile privind intenția SUA de a retrage rachetele din baza de la Incirlik (sau măcar o parte dintre ele). Iar Polonia, dar și România, de ce nu, ar reprezenta alegerea potrivită pentru o mutare de șah la Putin.
Baza Aeriană 57 de la Mihail Kogălniceanu a fost nu o dată vehiculată ca destinație pentru depozitarea armelor nucleare americane. Implicațiile unei asemenea decizii sunt teribile, căci ele transmit semnalul clar al împresurării nucleare a Federației Ruse, din Polonia și România.
În mod normal, o asemenea schimbare de strategie nu se ia fără o analiză amănunțită și, să recunoaștem, după negocieri și discuții la cel mai înalt nivel. Cine alege să găzduiască bombardiere strategice americane o face pentru că mediul de securitate s-a schimbat drastic, iar supraviețuirea ca stat național suveran nu mai poate fi asigurată prin armament convențional.
Ca membre NATO, România și Polonia fac parte din cea mai puternică alianță militară a lumii. Atât Bucureștiul, cât și Varșovia nu ar trebui să se teamă de nimeni și nimic, doar ambele stau sub umbrela extinsă de descurajare nucleară oferită de Washington, care, pe deasupra, mai este completată cu alte forțe nucleare din Alianță (Marea Britanie și Franța).
Atunci, de unde dorința asta nebună a Varșoviei de a se înarma cu bomba atomică?!
Unii au în vedere scenariul abandonării angajamentelor asumate de către Statele Unite și retragerea din NATO, dar Donald Trump încă nu a ajuns la Casa Albă și, oricum, n-ar fi atât de inconștient încât să ia o astfel de decizie. În plus, nici măcar președintele SUA nu-i de capul său și ar risca suspendarea din funcție de cum ar deschide gura pe acest subiect.
Zelenski ne-a pus ținta pe frunte
Perseverent, Volodea Zelenski nu s-a lăsat până n-a băgat zâzanie în toată Europa.
Nu mai departe de această săptămână Kievul s-a apucat să mulțumească public României pentru cele 15 pachete de ajutoare militare. O astfel de declarație o dai numai dacă urăști pe cineva și vrei să-i faci rău, altfel ții la secret toate „combinațiile” pe care le faci pe timp de război. Bineînțeles că s-au găsit și destui ziariști și analiști tv care să-i țină isonul lui Zelenski, aplaudând cu naivitate gafa Kievului.
De parcă nu era de ajuns că suntem pe radarul Rusiei după ce am acceptat să antrenăm piloți ucraineni pentru avioanele F-16 americane, s-a ocupat Zelenski să avem ținta Moscovei pusă fix pe frunte! Slava, Ucraina!