Cursa electorală între Kamala Harris și Donald Trump este mult mai strânsă decât se aștepta. Cele șapte state importante care vor decide alegerile din SUA – Pennsylvania, Michigan, Wisconsin, Georgia, Arizona, Nevada și Carolina de Nord – sunt toate blocate în marja de eroare.
Indiferent de condamnările penale ale lui Trump, de eforturile sale de a anula alegerile anterioare, de trecutul său de agresiune sexuală și de politicile pe jumătate elaborate, aproape jumătate din electorat intenționează în continuare să voteze pentru el.
Cu toată insistența lui Harris că ea reprezintă o „nouă generație de lideri”, nu a reușit să prezinte un argument convingător cu privire la modul în care Partidul Democrat, considerat în prezent de o mare parte a țării drept partidul elitei liberale bogate, obsedate de identitate, îi va ajuta pe cei care se luptă cu inflația și costul vieții.
Pur și simplu, vicepreședintele s-a plasat într-o poziție de apărătoare a status quo-ului democrat – și a unei instituții politice despre care prea mulți americani simt că nu lucrează pentru ei.
Pentru cei din dreapta, Harris este o radicală „periculos de liberală” de pe Coasta de Vest, așa cum a caracterizat-o Trump, care este îndatorată donatorilor ei bogați și nu ține cont de preocupările clasei muncitoare americane.
Pentru stângiști, problema este că Harris nu este suficient de radicală sau progresistă, scrie New Statesman. O considerată a fi prea convențională și prea prudentă în abordarea sa față de economie și în reticența de a se ridica împotriva Israelului în legătură cu războiul din ce în ce mai extins din Orientul Mijlociu.
Este de remarcat faptul că progresiști de frunte, precum Bernie Sanders și Alexandria Ocasio-Cortez, l-au îndemnat pe Biden să rămână în cursa prezidențială în această vară, chiar și după dezbaterea sa dezastruoasă, considerându-l mai bun pentru agenda lor decât Harris.
Linia îngustă și chinuitoare
În timp ce Trump s-a dezlănțuit în campania electorală, ținând discursuri incoerente și pline de nemulțumiri, Harris trebuie să meargă pe o linie îngustă și chinuitoare pentru a dovedi că este demnă de președinție. Ea trebuie să demonstreze că este dură – nu autoritară și cu siguranță nu furioasă. Ar trebui să aibă simțul umorului, atâta timp cât nu râde prea tare sau prea mult timp.
Cel mai mare pericol pentru Kamala Harris, și pentru democrați în general, este că sunt văzuți ca reprezentanți ai unui sistem falimentar – „mlaștina” de la Washington pe care Trump încă promite să o dreneze.
Rpublicanul este capabil să articuleze în mod convingător nemulțumirile unei părți tot mai mari a electoratului care crede că America se îndreaptă în „direcția greșită”.