Guvernul Giorgiei Meloni urmează să aprobe construirea unui pod în valoare de 13 miliarde de euro, care să lege Sicilia de Italia, resuscitând un proiect despre care Roma spune acum că este esențial pentru securitatea națională.
Proiectat inițial pentru a stimula dezvoltarea economică într-una dintre cele mai sărace regiuni ale Italiei, podul suspendat de 3,3 km lungime peste Strâmtoarea Messina a avut mai multe starturi false în ultimele decenii, potrivit Financial Times.
Având în vedere că Italia s-a angajat să majoreze cheltuielile anuale pentru apărare la 5% din PIB în decurs de un deceniu, din care un procent de 1,5% este alocat infrastructurii strategice, guvernul Meloni intenționează să includă costul podului în cadrul acestui efort, considerând că Rusia încearcă să-și sporească influența în Marea Mediterană.
„Podul de la Strâmtoarea Messina constituie o infrastructură fundamentală în ceea ce privește mobilitatea militară, având în vedere prezența unor baze NATO importante în sudul Italiei”, au scris autoritățile italiene într-un raport din aprilie, declarând proiectul de „interes public major”.
”Podul rutier și feroviar își va asuma un „rol-cheie în contextul apărării și securității – facilitând deplasarea forțelor armate italiene și ale aliaților NATO”, se arată în raport, care citează „rolul tot mai important al Mediteranei drept zonă geopolitică sensibilă”.
Alessandro Marrone, directorul programul de apărare al Institutului pentru Afaceri Internaționale din Roma, subliniază că afirmațiile Romei „extind conceptul” de activ militar, deoarece prioritatea principală a NATO este de a se asigura că trupele staționate în Europa de Vest pot fi desfășurate rapid spre est dacă Rusia atacă flancul estic al alianței. Italia trebuie să se concentreze în schimb pe modernizarea porturilor, aeroporturilor și drumurilor.
În 2005, prim-ministrul de atunci, Silvio Berlusconi, a emis primul contract în valoare de 3,9 miliarde de euro pentru pod, dar a fost abandonat câteva luni mai târziu, după căderea guvernului său. Doi ani mai târziu, Berlusconi, revenit la putere, a încercat în zadar să relanseze proiectul deoarece Italia era afectată de criza datoriilor suverane.
Costul construcției a crescut vertiginos, de la 4,4 miliarde de euro, cât se preconiza în urmă cu două decenii, când a avut loc prima licitație, la 13 miliarde de euro în prezent.