O impunătoare navă de război rusă înarmată cu o rachetă hipersonică Zircon, o mână de distrugătoare chineze și o serie de fregate și nave de aprovizionare au acostat săptămâna trecută pe țărmurile de coastă ale Africii de Sud.
Coteria de putere de foc maritimă rusă și chineză ar urma să petreacă zile întregi la paradă în cadrul unor exerciții navale tri-naționale planificate în largul coastei Durban, în estul țării.
Cu un an în urmă, ar fi fost greu de imaginat că Africa de Sud – care a adoptat în mod public o poziție „neutră” față de războiul din Ucraina – ar fi ales să găzduiască un astfel de eveniment cu Rusia.
Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, vizitează cu folos țările africane. Dintre cele 35 de națiuni care s-au abținut de la vot în cadrul unei rezoluții cruciale a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (AGONU) din martie, care condamna invazia Rusiei în Ucraina, 17 erau africane.
Tot săptămâna trecută, în timpul unui vot al Adunării Generale a ONU prin care se cerea Moscovei să își retragă trupele din Ucraina și să pună capăt luptelor, 32 de țări s-au abținut – dintre care 15 africane, inclusiv Africa de Sud.
Această poziție de “neutralitate” a iritat SUA: Washingtonul vrea să pedepsească țările africane care ajută și favorizează ceea ce consideră a fi activități „maligne” ale Rusiei pe continent. Dar în Africa, unde americanii nu prea pun piciorul, Rusia pare să aibă succes.
Lavrov, care anul trecut s-a întâlnit cu liderii din Angola, Botswana, Eswatini, Eritreea, Africa de Sud, Egipt, Republica Congo, Uganda și Etiopia, a reușit să convingă din punct de vedere diplomatic.
Dintre cele patru state pe care le-a vizitat pentru prima dată în iulie, trei – Congo, Etiopia și Uganda – au ales să se abțină la reuniunea Adunării Generale a ONU din octombrie, când li s-a cerut să voteze pentru a condamna încercările Rusiei de a anexa regiunile ucrainene.
În afară de conflictul din Ucraina, Rusia a făcut, de asemenea, incursiuni masive alte în părți ale Africii, inclusiv în Sudan, Republica Centrafricană și Mali, unde grupul Wagner, o organizație de mercenari legată de Moscova, este implicat în lupte, în timp ce unele forțe militare occidentale, cum ar fi armata franceză din Sahel, au luat decizia de a pleca.
Alte țări africane au încurajat legăturile cu aliați-cheie ai Rusiei. Zimbabwe, de exemplu, l-a găzduit luna trecută pe cel mai mare prieten al Rusiei, președintele belarus Aleksandr Lukașenko.
Legăturile africane cu rușii sunt istorice. În timpul apartheidului din Africa de Sud, sovieticii au oferit finanțare și pregătire paramilitară mișcării de eliberare care a devenit Congresul Național African (ANC), aflat la guvernare după 1994.
În Zimbabwe, sovieticii au sprijinit Uniunea Națională Africană – Frontul Patriotic (ZANU-PF) atunci când partidul a luptat împotriva guvernului de colonizare din Rodesia, din anii 1960 până la independența din 1980.
Iar în Angola, a oferit sprijin militar pentru Movimento Popular de Libertacao de Angola (MPLA), din anii 1960 până la independența față de Portugalia în 1975, în plin Război Rece.
„Loialitatea țărilor africane față de Rusia a fost puternică”, a precizat pentru Al Jazeera Stephen Chan, profesor de științe politice la Școala de Studii Orientale și Africane (SOAS) a Universității din Londra.
Continentul african navighează acum într-o ordine politică diferită, spre deosebire de cea dominată unipolar de SUA după prăbușirea Uniunii Sovietice. Țările africane trebuie să se poziționeze acum cu două superputeri – Rusia și China – fiecare vrea să-și impună influența acolo.