Încă o dată, puterile regionale și globale se concentrează asupra Africii pentru a-și extinde influența militară și economicăÎncă o dată, puterile regionale și globale se concentrează asupra Africii pentru a-și extinde influența militară și economică și pentru a obține un avantaj față de rivalii lor.
Pe măsură ce amprenta Franței în fostele sale colonii din Africa de Vest se diminuează, o serie de lovituri de stat în regiunea Sahel a pus anul acesta Nigerul – o țară rar abordată în mass-media internațională – în centrul atenției, relatează Foreign Policy.
Preluarea puterii de către armată a ridicat întrebarea dacă țările africane vecine, în special Nigeria, vor prelua conducerea în gestionarea unei crize și, eventual, vor interveni, mai degrabă decât să se orienteze către superputeri externe.
Izbucnirea unui război civil în toată regula în Sudan, în aprilie, a scos la iveală diferențele dintre puterile regionale care, de obicei, se consideră aliați, deoarece Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită (și Egiptul) au susținut părți opuse în conflict, iar luptele au amenințat să cuprindă întreaga regiune.
După cum scrie analistul politic Talal Mohammad, pozițiile saudite și emirateze sunt un semn că „în calitate de hegemoni emergenți ai Orientului Mijlociu, Riyadh și Abu Dhabi sunt acum în conflict – fiecare dintre ele încercând să controleze resursele, energia și logistica Sudanului”.
Pe de altă parte, uciderea lui Evgheni Prigojin în august, după ce Grupul Wagner a organizat o revoltă eșuată în Rusia cu două luni mai devreme, a dus la preocupări în privința viitorului mercenarilor în Africa, unde și-au creat zone de influență din Republica Centrafricană până în Mali și au acționat adesea ca reprezentanți ai intereselor rusești.
Kremlinul are tot interesul să-și mențină poziția în Africa – ca să nu mai vorbim de fondul său de război, finanțat în parte din aurul african și alte resurse naturale.
Între timp, Mauritania, bogată în resurse și cu o poziție strategică, a devenit obiectul unui interes și al unei concurențe intense după lovitura de stat din Niger, toată lumea, de la China la Arabia Saudită și NATO, căutând relații mai strânse cu Nouakchott.
Și pe măsură ce țările BRICS – Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud – au continuat să facă presiuni pentru o alternativă la ordinea economică condusă de Occident, discuțiile despre de-dolarizare și despre o nouă monedă de rezervă internațională au crescut pe măsură ce blocul s-a extins pentru a include mai mulți membri noi, inclusiv Etiopia și Egipt, care urmează să se alăture la începutul noului an.
Multe națiuni africane – care se confruntă cu datorii denominate în dolari într-o perioadă de creștere a ratelor dobânzilor – sunt atrase de ideea unei noi monede de rezervă la nivel mondial și a unui club diplomatic internațional care nu este condus de Occident.
