Rusia, o nucă prea tare pentru Occident

De la sfârșitul Războiului Rece, Statele Unite au aplicat pedepse economice după bunul plac, iar cele mai mari au fost impuse Rusiei ca răspuns la invazia Ucrainei. Din nefericire, acest caz a devenit cel mai mare exemplu al eșecului sancțiunilor.

Până în 2021, SUA impusese deja peste 8.000 de sancțiuni împotriva unor persoane și companii la nivel global, vizând sectoare regionale dintr-o serie de țări. În ultimii doi ani, acest număr a cunoscut o creștere semnificativă.

Potrivit unei baze de date a Universității Columbia, Oficiul pentru Controlul Activelor Externe (OFAC) deține sancțiuni cuprinzătoare pentru șase țări și trei regiuni. Sancțiunile specifice la export se extind la 19 țări, interzicând, în conformitate cu legislația americană, orice relații financiare și comerciale cu societățile sau persoanele desemnate.

În zilele care au urmat invaziei Rusiei în Ucraina de la sfârșitul lunii februarie 2022, președintele Biden a introdus o serie de pachete de sancțiuni coordonate de aliați care vizau industria de armament, exporturile de tehnologie, activele străine, băncile, companiile energetice și oamenii de afaceri bogați din Rusia.

Statele occidentale au trecut apoi la izolarea completă a Rusiei de pe piața financiară globală. În aceste măsuri se ascundea speranța că un astfel de regim de sancțiuni severe nu numai că va împiedica capacitățile de război ale Rusiei, dar va paraliza sprijinul elitelor politice atât de drastic încât regimul lui Putin se va prăbuși.

După aproape doi ani de război, introducerea de către Biden a unor noi pachete de sancțiuni o dată la două luni din 20 februarie 2022 nu a răsturnat regimul rus și nici nu l-a determinat să accepte cererile occidentale de retragere din Ucraina. Alocarea crescută a PIB-ului Rusiei pentru apărare, care se preconizează că va atinge un maxim istoric de 6%, reprezintă o dovadă a acestui adevăr neplăcut.

De altfel, Afirmațiile Occidentului potrivit cărora economia rusă este pe cale să se prăbușească par să provină din nevoia de a liniști alegătorii care suferă din cauza daunelor colaterale ale sancțiunilor, fie că este vorba de creșterea prețurilor la energie sau de deteriorarea standardelor de viață.

Cele mai discutate motive pentru eșecul sancțiunilor impuse Rusiei se concentrează pe probleme legate de aplicarea acestora: sunt ocolite de către statele din sud în lanțurile complexe de aprovizionare. Exită lacune din exporturile de bunuri cu dublă utilizare și reticența companiilor de a întrerupe complet afacerile cu piața rusă.

De asemenea, este clar că planificatorii occidentali au subestimat foarte mult disponibilitatea la nivel mondial (inclusiv a partenerilor occidentali, cum ar fi India) de a respinge sancțiunile și de a continua să cumpere energie rusă.

În general, strategiile antidolar și schimburile valutare au împins Rusia mai aproape de țări precum China, Iran și Turcia, unele dintre acestea împărtășind obiectivul de a reduce influența financiară americană.

Departe de a consolida puterea globală a occidentului, sancțiunile stimulează, de fapt, alte țări să își reducă dependența economică față de Statele Unite și aliații lor.