Teoretic, Mișcarea Populară ar trebui să fie un partid. Practic, abia acum și-a dat seama că este o banală adunătură de nume ciudate, unele cu trecut războinic, altele cu trecut acoperit sau parțial la vedere, unele în devenire și altele la grămadă.
La ce e bună făcătura asta politică? Teoretic, la nimic. Practic, la crearea unei virgule care să se intercaleze între ceea ce ar trebui să fie Parlamentul și ceea ce va fi. Asta numai dacă apucă vreun loc măcar în rândul trei. După cum arată lucrurile în clipa de față, mișcarea, populară cum sunt eu popă, are șanse doar să ocupe o strapontină, și aia cu schimbul, când o dor picioarele. O fi vrând Băsescu s-o vâre iar în politica mare, dar nu se găsesc amatori care să-i cânte în strună. Se târâie dramatic la marginea sondajelor, sub linia de demarcație a accesului. Sincer, îmi pare rău, pentru că mâncarea de la cantina milogilor era destul de ieftină. Mai prindea o chiftea la ofertă, o ciorbă la preț de solduri, își scotea prânzul. Acum, poate doar să-și ia amintire un șervețel cu autograful bucătăresei. Urâte vremuri, Băselu’, nu?
Deși e cocoțată pe pervaz și strigă uite, mamă, deputații, mișcarea în curs de nemișcare face, totuși, un zgomot teribil. Tomacul Șef, un soi de lider la care românii cu minte în cap, nu în stomacul politic, se uită ca la o ciulama cu prea multă apă, a pus mâna pe furculiță și bate cu ea în marginea farfuriei. Că, vezi Doamne, niște golani din politică promovează de câteva zile o mare minciună. Adică nu va trece de pragul electoral. Păi nu era nevoie să zică Ponta asta, se vede cu ochiul liber. Cine ar putea vota PP? Vreau să zic „Partidul Petrov”. Sau al lui Petrov, autorul a zeci de romane de dragoste dintre el și fosta Securitate? Nu trebuia ca Ponta să fie neapărat golan, fără a-i lua apărarea. Golănia lui Petrov a fost cu mult mai mare. A început cu punerea la copt a statului paralel și s-a încheiat după zece ani, când săruta, fals și cu un tupeu grețos și de neiertat, drapelul României la plecarea de la Cotroceni. Mișcarea Populară? Adică ce, Tomacule Șef la cratița cu pârjoale de partid? Uitam să spun. Am acolo un prieten, un om de ispravă. Sper să-și revină și să nu-l mai atragă zeama chioară de tăiței vândută drept fazan în aspic.
