Un timp, i-am spus „maestru”. Apoi, i-am zis „virtuoz”. Cred că i-am spus și „fermecătorul”. Acum, îl strig direct, „ministru”. O fi cu „M”? Nu mi se pare că-i nevoie. Doar la „Acordeoane” scriu cu literă mare. Acolo muncește el. La clape. Dă din clape.
Marcel Vela, ministrul, este un personaj fabulos. Nu tot timpul, ci doar când nimerește limba română. În rest, e ca ceilalți. Gândește paralel cu gramatica. I-aș spune și de semantică. De ordinea cuvintelor în propoziție. Sau în frază. Dar văd demersul inutil. Ministrul „Acordeoane” se va speria. Gramatica nu o poate cuprinde în Sol bemol Major. Chiar dacă are șase bemoli la dispoziție.
Manea politică de dor și ploaie
L-am auzit recent. Frumos, dom’le, frumos. Dădea cu gura. Sau din gură. Adevărul ar fi pe la mijloc. Gurist. Gurist guvernamental. I-auzi cum zvârlea el cu trioleții peste limba română. „Am vrut, în acelaşi timp, ca oamenii să nu simtă că sunt singuri în această încercare, ci că suntem alături de ei.” S-a dat de gol. Oamenii sunt singuri de fapt, dar el nu vrea ca ei să simtă. Final epocal. Și subtil ca un proverb românesc ars de soare, la marginea drumului. Victorie asupra logicii. „Ci că…” Ligament „cică”. Cică suntem alături de ei. Nea „Acordeoane”, sunteți alături de ei? Sau ba? Regret că nu suntem atât de intimi încât să vă zic „domnule”. La „Nea” înțelegi și matale cui mă adresez. „Acordeoane” vorbea pe Valea Jiului despre viitură. Una produsă de PSD. Mă așteptam să spună că „PSD a plouat cu viituri”.N-a vrut. S-o fi gândit că PSD nu are atât talent. A vorbit, în schimb, despre nefăcute. PSD trebuia să facă și n-a făcut. La televizor, am auzit că a intrat viitura în galerii de mină. Cred că tot PSD e de vină. A ridicat apa cu cricul și a împins-o cu umărul. A ratat momentul. Și a mai ratat ceva. Să spună că Guvernul va veni cu un cric mai mare, să o scoată. Și că tot PSD e de vină că viitura. Că viitura ce? Că viitura, așa, în general. În general ce? Că viitura, când ia pe câte unul, întâi îl târnosește prin limba română și abia după aia prin politică. Nea „Acordeoane”, ia-o încet. Dă-o pe note, ca să priceapă partitura și orchestra.
