Migrația va domina summitul Uniunii Europene, Polonia solicitând o poziție împotriva Rusiei și Belarusului, care utilizează migranții ca armă împotriva blocului comunitar, în timp ce alte state vor legi mai stricte privind trimiterea înapoi a celor sosiți ilegal.
Însă cea mai aprinsă discuție se va purta cu privire la modul de abordare a migranților ilegali care sosesc în blocul celor 27 de națiuni pe uscat dinspre est și pe mare dinspre sud, în ceea ce majoritatea guvernelor UE consideră a fi un risc politic și de securitate ce alimentează ascensiunea partidelor populiste și de extremă dreapta și influențează alegerile.
Migranții ilegali care au ajuns în Europa anul trecut au reprezentat mai puțin de o treime din numărul de un milion înregistrat în timpul crizei migrației din 2015. În primele nouă luni ale acestui an, numărul a scăzut și mai mult, ajungând la 166 000, conform datelor furnizate de Frontex.
Însă numărul persoanelor care au sosit la frontiera UE cu Belarus a crescut cu 192% de la an la an în perioada ianuarie-septembrie, ajungând la 13195, iar numărul sosirilor în insulele Canare spaniole din largul coastei vestice a Africii s-a dublat(30616).
Migrația a devenit una dintre principalele priorități politice în majoritatea țărilor UE, a declarat un diplomat european de rang înalt, pentru Reuters.
Germania, care se teme de o reacție a opiniei publice împotriva migrației ilegale înainte de alegerile din septembrie, a introdus controale la frontierele cu toți vecinii săi, suspendând libertatea spațiului Schengen fără pașapoarte. Franța, Danemarca, Suedia, Austria, Italia și Slovenia au impus măsuri similare.
Polonia urmează să organizeze alegeri prezidențiale în luna mai și dorește să suspende temporar drepturile de azil pentru migranții care trec dinspre Belarus.
Varșovia afirmă că se inspiră din Finlanda, care, confruntată cu migranți împinși peste granița dinspre Rusia, a suspendat astfel de drepturi de azil în iulie.
Migration Pact, doar pe hârtie
În luna mai, UE a convenit asupra unui nou set de norme și procese pentru gestionarea migrației, denumit Migration Pact, însă punerea sa deplină în aplicare nu este prevăzută până la jumătatea anului 2026, lăsând blocul într-o perioadă de tranziție complicată.
Complicând și mai mult lucrurile, Migration Pact nu are instrumente pentru a face față „înarmării” migrației de către țări precum Rusia și nici nu rezolvă problema spinoasă a trimiterii înapoi a migranților ale căror cereri de azil au fost respinse.
Într-un viraj de politică față de anii precedenți, Comisia Europeană va propune ca migranții care nu au dreptul de a rămâne în UE să fie trimiși în „centre de returnare” în țări din afara UE, cu care blocul va încheia acorduri.