În noiembrie Emil Constantinescu, împlinește 85 de ani.Vă propun să ne reamintim câteva lucruri de substanță. Încerc o radiografie restitutivă, o cunoaștere târzie. Pare complicat dar nu e.
1. Guvernarea academică
După victoria Președintelui Constantinescu din 1996 o serie de personalități sunt promovate în funcții publice. Spre deosebire de activiștii de până atunci noii veniți sunt vârfuri în activitatea lor profesională, cu doctorate neplagiate.
Amintesc aici pe guvernatorul Băncii Naționale Mugur Isărescu devenit prim ministru, de filosoful Andrei Pleșu, numit ministrul Culturii, istoricul Răzvan Mihai Ungureanu, secretar de stat la Externe, finanțistul Daniel Dăianu ajuns ministru de finanțe, prof. univ. Andrei Marga, ministrul învățământului, Mircea Ciumara, șeful institutului de cercetări economice, devenit ministrul Industriei și Comerțului, Valeriu Stoica, fondatorul Institutului de magistratură din România, ministru al justiției…
Se compară cu ce avem astăzi ? Unde e diploma de BAC a premierului? Numai el știe. Bine că ia meditații…
La Cotroceni se întâmpla același lucru, Președintele Constantinescu a deschis porțile Palatului pentru oameni din sfera academică. Profesorul universitar Zoe Petre a fost primul consilier. Sorin Alexandrescu a venit de la Universitatea din Amsterdam, unde preda literatura română și semiotică și a devenit consilier pentru Cultură. Aceeași funcție a îndeplinit-o și Marian Popescu, specializat în științele comunicării, spectacologie și dialog intercultural. În echipă au intrat Daniel Barbu și Cristian Preda de la Facultatea de Științe Politice. Vlad Nistor, decan al Facultății de Istorie. Constantin Teleaga, profesor la Institutul Superior al Magistraturii a fost consilier pentru relația cu guvernul și a plecat apoi ambasador în Spania.
Poate am uitat pe cineva, dar ideea de excelență cred că e clară. Încercați să comparați cu Administrația prezidențială de azi, consilierii lui Iohannis. Va fi greu pentru că nu-i cunoaște nimeni, sunt muți și neremarcabili. Nici măcar un purtător de cuvânt nu este. Pentru că nu mai e nimic de spus. Iohannis e deja în uitare…
2. A doua politică importantă de care nu se mai vorbește astăzi este aceea a reconcilierii naționale. Este în mare măsură opera Președintelui Constantinescu, a Președintelui PNȚCD Corneliu Coposu și a dizidentei Doina Cornea, dar la unele discuții a participat și Zoe Petre. Ea știa din mediile universitare internaționale cum s-a făcut tranziția în țările din Est, de la comunism la societatea democratică . Nici acolo nu au existat răzbunări, procese politice.
Odată cu venirea la putere a partidelor istorice în România au ajuns în funcții importante oameni cu mulți ani de închisoare politică.
În primul rând Coposu, șeful principalului partid de guvernământ, după 18 ani de detenție, apoi deportat în Bărăgan.
Ion Diaconescu, 17 ani de închisoare, a devenit Președintele Camerei Deputaților. Ionescu-Galbeni și Ticu Dumitrescu au ajuns în fruntea comisiilor parlamentare de control a SRI, Sorin Botez “reeducat“ la Pitești, a devenit ministrul Informațiilor Publice, Gavril Dejeu al cărui frate a fost a fost executat de comuniști a fost numit ministru de interne și așa mai departe.
Niciunul n-a încercat să determine pedepsirea celor care i-au trimis în detenție politică, care le-au furat ani din viață. Nu au existat răzbunări. Nu s-au făcut dosare, nici procese.
Foști deținuți politici au iertat, au trecut peste.
Li s-a părut mai important viitorul.
Ce oameni au fost și ce avem astăzi…
Autor: Răsvan Popescu
V/. Răzvanele, tu ești ăla de la CNA? Ăla care nu se lasă dus de 25 de ani? Și dacă le-au avut răzvanele, la ce le-a folosit ? Sau ne facem ca uitam ! Înaintea lui Isărescu, absolut penibili au fost două catastrofe, cum la fel de catastrofe au fost zecile de mii de specialiști, care n-au mai fost sau ai uitat?
Emil Constantinescu a fost marea speranță a românilor, dar a dezamăgit total, cu tot mediul său academic. Sub președinția sa, România a fost siluită efectiv, dumnealui a contribuit substanțial la coșmarul anilor ’90. Bieții români nu au avut alternativă decât să ia drumul pribegiei în Occident și să fie slugi acolo, unii până în ziua de azi.
Sper ca TRADATORUL Umil Constantinescu Tzapul sa nu moara inainte de a fi judecat si Spanzurat pentru INALTA TRADARE ( Insula Serpilor, etc ) si distrugerea industriei Romaniei !
Razvan Popescu =” Tragediante , Comediante” ..
Corect articolul. Constantinescu a fost un presedinte democrat, cult si decent. Rare calitati in randul politicienilor de azi…
Nu se poate compara cu Constantinescu niciun alt presedinte al Romaniei.
Corect articolul, asa a fost. E bine sa ne reamintim, macar din cand in cand, ca sa afle si tinerii de azi.
Corect articolul. E bine sa ne amintim, macar din cand in cand, cum era atunci. Sa afle si tinerii de azi.
Ehee… din păcate pentru România, s-au dus acele vremuri.
Emil Constantinescu e singurul presedinte pe care l-am votat din convingere. Si nu doar ca nu regret, dar cu cat trece timpul cu atat sunt mai convinsa ca am facut alegerea corecta. Din pacate, altul ca el…
Cine n-a inteles nici acum ce a facut bine Constantinescu pentru Romania, dupa cele 2 (pardon, 3) mandate ale lui Ilici, isi merita „minunata” clasa politica actuala.