La prima vedere, alegerile din Franța și Marea Britanie au fost un triumf al stângii și al reformatorilor asupra autoritarilor și a dreptei.
Chiar și Iranul, unde liderul suprem Ali Khamenei are ultimul cuvânt în toate problemele de stat, l-a ales pe Masoud Pezeshkian, un politician asociat de mult timp cu mișcarea reformistă.
În Franța, notează AP, o coaliție de stânga a învins extrema dreaptă, clasându-se pe locul al treilea în alegerile legislative. Partidul Laburist de centru-stânga din Regatul Unit a revenit la putere după 14 ani de guvernare conservatoare.
„Nu cred că este vorba de întoarcerea stângii”
Cu toate acestea, având în vedere că alegătorii din multe țări sunt încă divizați și dezamăgiți, pe fondul unui context economic sumbru, analiștii spun că marșul dreptei a fost doar încetinit, nu și oprit. „Aceasta este o criză amânată, nu evitată”, a declarat Mujtaba Rahman de la Eurasia Group. Ar fi o criză pentru Franța, în condițiile în care niciun bloc politic nu deține majoritatea și nu există o cale ușoară către un guvern durabil.
În schimb, noul guvern britanic promite să se reangajeze în lume după ani în care Regatul Unit a fost marginalizat și distras de ieșirea sa din Uniunea Europeană.
“Europa, în general, încearcă să facă față pierderii treptate a încrederii din partea electoratului în capacitatea guvernelor de a face față globalizării și câștigătorilor și perdanților care au rezultat. Suntem doar într-o perioadă foarte agitată a politicii interne. Așadar, nu cred că este vorba de întoarcerea stângii”, susține Robin Niblett, fost director al think-tank-ului Chatham House.
O stare de spirit anti-politică
Pentru Philippe Marliere, profesor de politică europeană la University College London, Marie Le Pen și partidul său din Franța „ar putea să-și aștepte timpul”. „Desigur, este un eșec pentru Rassemblement Național, dar ei pot spune: am fost învinși pentru că toate celelalte partide s-au coalizat împotriva noastră, dar fără acel vot tactic am fi câștigat”.
La baza alegerilor din multe țări se află o stare de spirit anti-politică, în care furia față de guvernele în exercițiu rămâne puternică, pe fondul inflației și nesiguranței cetățenilor.
Rob Ford, profesor la Universitatea din Manchester, a subliniat că, în întreaga lume, alegătorii loviți de scumpirea costului vieții și-au exprimat „o mare nemulțumire față de performanțele guvernelor”.
Partidele de dreapta, numite deseori „extremiste” – deoarece se opun trendului „progresist” care domină Occidentul, împreună cu stângismul de operetă – au demonstrat până la urmă că sunt o forță și nu au de gând să lase garda jos.