Mark Rutte nu îl descurajează pe Putin!

În ultimele săptămâni, drone suspecte au pătruns în spațiul aerian al Belgiei, Germaniei, Danemarcei și Norvegiei; drone rusești identificabile au fost urmărite deasupra României și doborâte deasupra Poloniei. Trei avioane de vânătoare rusești MiG-31 au încălcat spațiul aerian al Estoniei și au zburat timp de 12 minute înainte de a se retrage.

 „Suntem de 25 de ori mai mari decât Rusia”, a declarat Mark Rutte miercuri, în cadrul reuniunii miniștrilor apărării din NATO, la Bruxelles. „Știm că piloții lor de avioane de vânătoare sunt renumiți pentru faptul că nu reușesc să piloteze aceste avioane. Nu vom doborî un avion în spațiul aerian al NATO dacă nu reprezintă o amenințare. Dar dacă reprezintă o amenințare, vă pot asigura că militarii noștri au toate autoritățile necesare pentru a se asigura că acel avion nu mai reprezintă o amenințare.”

„Teflon Mark” se înșeală

Rutte, supranumit „Teflon Mark” în cei 14 ani în care a fost prim-ministru al Olandei, nu este doar imperturbabil, ci și bizar de relaxat, relatează The Spectator. Secretarul general al NATO spune, în esență, că Rusia cunoaște puterea alianței, iar această putere îl va descuraja pe Vladimir Putin de la o confruntare pe scară largă. Dar se înșeală.

Activitatea recentă a Rusiei în spațiul aerian al NATO nu este întâmplătoare și nici nu are ca scop simpla provocare sau hărțuire. Putin testează alianța, împingând-o puțin câte puțin, mărind miza treptat pentru a vedea ce reacție va primi.

Când dronele rusești au traversat spațiul aerian polonez și avioanele rusești au survolat Estonia, ambele țări au solicitat reuniuni cu celelalte state membre în temeiul articolului 4 din Tratatul Atlanticului de Nord, care prevede că aliații „se consultă reciproc ori de câte ori, în opinia oricăruia dintre ei, integritatea teritorială, independența politică sau securitatea oricăreia dintre părți este amenințată”.

După consultarea solicitată de Polonia în septembrie, NATO a înființat Eastern Sentry, sporindu-și capacitatea aeriană, maritimă și terestră pentru a contracara agresiunea rusă. Însă nu a fost altceva decât coordonarea a ceea ce făceau deja statele membre individuale. Până în prezent, înseamnă 13 avioane de luptă, din Danemarca, Franța, Germania, Italia și Regatul Unit, fregata de apărare aeriană Niels Juel a Marinei Regale Daneze și un sistem antirachetă SAMP/T Aster 30 furnizat de Forțele Aeriene Italiene. Asta înseamnă să vorbești blând, nu să folosești forța.

Rutte insistă că avioanele sau dronele rusești nu vor fi doborâte dacă nu „reprezintă o amenințare”. Cum și în ce moment NATO poate determina intențiile piloților ruși? Avioanele MiG-31 care au intrat în spațiul aerian estonian sunt echipate pentru a lansa racheta balistică Kh-47M2 Kinzhal(poate transporta focoase convenționale sau nucleare). Crede NATO că un avion de acest tip „reprezintă o amenințare” în momentul în care lansează racheta? Ar putea fi prea târziu.

NATO nu a reușit să descurajeze Rusia în trecut. Își închipuie cineva că Putin, urmărind prestația jalnică a lui Rutte, a fost descurajat măcar pentru o clipă? Sau se gândește la următorul pas pe care ar trebui să-l facă pentru a testa Occidentul? Realist, nu este vorba despre prima variantă.