În fiecare război modern, Ucraina a fost un premiu strategic datorită resurselor și geografiei. Este ceea ce politologul Halford Mackinder numea Heartland-ul Eurasiatic, cu terenurile sale enorme, bogățiile sale agricole și resursele energetice.
Orice imperiu european care dorește să se extindă spre est trebuie să treacă prin Ucraina, notează Bloomberg. Orice putere eurasiatică care dorește să-și proiecteze influența în Europa trebuie să facă același lucru. Mackinder avea în vedere Ucraina (și Polonia) când a susținut în 1919: „Cine stăpânește Europa de Est comandă Heartland; cine stăpânește Heartland comandă Lumea.
În Primul Război Mondial, cucerirea Ucrainei – care făcea atunci parte din Imperiul Rus – era esențială pentru planurile Germaniei de a crea o Mittel – Europa bogată în resurse, de la Marea Nordului până în Caucaz.
Atunci când armatele germane au smuls Ucraina de la Rusia postrevoluționară în 1918, Berlinul și-a realizat pentru scurt timp viziunea sa eurasiatică – care s-a prăbușit atunci când Germania a pierdut războiul pe frontul de vest, anulând astfel cuceririle sale din est și permițând Uniunii Sovietice a lui Lenin să își creeze propriul imperiu eurasiatic sub conducerea comunistă.
Ucraina a apărut din nou în visele de hegemonie ale lui Adolf Hitler. Deținea „spațiul vital” și produsele alimentare care puteau face Germania inexpugnabilă în fața dușmanilor de mărimea unui continent – Imperiul Britanic și SUA – cu care Fuhrerul plănuia în cele din urmă să lupte pentru întâietatea globală.
„Planul de foamete” al naziștilor prevedea jefuirea grâului, a porumbului și a produselor agricole ucrainene, lăsând să moară de foame milioane de oameni. De fapt, era o reluare a „foametei roșii” pe care Iosif Stalin a provocat-o în Ucraina în anii 1930, ca mijloc de consolidare a dominației Moscovei în această țară.
Unele dintre cele mai disperate bătălii ale celui de-al Doilea Război Mondial au fost purtate pe teritoriul ucrainean, în timp ce armate uriașe se ciocneau în această zonă vitală.
„Fără Ucraina, Rusia încetează să mai fie un imperiu”
Victoria aliaților a asigurat doar că Ucraina rămâne subordonată unui imperiu sovietic totalitar. Atunci când Uniunea Sovietică a început să se fragmenteze câteva decenii mai târziu, decizia Ucrainei de a se retrage, declarându-și independența – și refuzând să participe la planurile de menținere a unei uniuni mai slabe – a contribuit la pecetluirea destinului sistemului.
„Fără Ucraina, Rusia încetează să mai fie un imperiu”, a observat fostul consilier pentru securitate națională Zbigniew Brzezinski în 1994, „dar cu Ucraina subjugată și apoi subordonată, Rusia devine automat un imperiu”.
Acesta este un bun ghid pentru a înțelege de ce președintele rus Vladimir Putin și-a lansat proiectul de restaurare a stăpânirii Moscovei, începând cu amestecul Rusiei în alegerile ucrainene din 2004 și culminând cu invazia totală din februarie 2022.
Putin a vizat Ucraina în speranța de a supune o piesă crucială din peisajul post-sovietic și, astfel, de a le aduce pe celelalte, de la Belarus la Kazahstan, în rând.
O victorie rapidă a Rusiei ar fi fost o dovadă a puterii și a vicleniei strategice a autocrațiilor din lume. Ar fi schimbat fundamental situația strategică din Europa, ar fi aruncat insecuritatea omniprezentă de la Marea Neagră la Marea Baltică și ar fi lăsat un parteneriat chinez-rus proaspăt revigorat, dominând clar în Eurasia.
Nu prea multe lucruri au mers conform planului, iar o victorie ucraineană ar aduce consecințe foarte diferite. Ar putea crea tensiuni în parteneriatul Rusiei cu China, forțându-l pe un Putin slăbit să cerșească un ajutor pe care Beijingul ar fi reticent să îl acorde.
Ar produce o comunitate occidentală revitalizată cu o poziție de comandă împotriva unei Rusii periculoase, dar degradate. Încă o dată, un război care implică Ucraina va modela contururile ordinii mondiale.
Războiul este, de asemenea, un memento care ne amintește cum trăsăturile de bază ale geopoliticii rămân aceleași, chiar dacă atât de multe lucruri se schimbă în lume. Geografia încă mai contează.