Întrebarea “de ce” Rusia a invadat Ucraina a fost uitată în ceața războiului. Lăcomia și răutatea o explică parțial. Istoria și geopolitica dezvăluie mai mult.
De ce o țară care are mai mult pământ decât oricine altcineva de pe Pământ acaparează un teritoriu? De dragul teritoriului – o obsesie imperială încă de pe vremea lui Petru cel Mare? Așa gândește și Vladimir Putin? El urmărește o politică perseverentă de anexări – mai întâi în Georgia, apoi în Crimeea, iar acum în alte patru districte ucrainene.
Dorința de a „reuni” Rusia cu Ucraina și „datoria de a proteja” minoritatea rusă a Ucrainei de naționaliști, fasciști și neonaziști. Pretextele ascund alte motive.
Putin vrea să recupereze ceea ce a fost pierdut acum 30 de ani. Dacă acest lucru este adevărat, trebuie să spunem că, până acum, nu a avut prea mult succes, notează The Spectator. Războiul său din Cecenia a stopat fragmentarea care a distrus Uniunea Sovietică și care amenința să continue. S-a încheiat în 2008 cu doar două căștiguri mici: în Osetia de Sud și Abhazia.
Războiul său împotriva Ucrainei a produs un câștig clar în Crimeea, un eșec uriaș în capturarea Kievului, iar acum anexarea a patru regiuni pe care nu le controlează în totalitate. În concluzie, după două decenii, Putin a acumulat un total de 148.405 kilometri pătrați de teritoriu recuperat – mai puțin de 3% din cel care s-a separat în 1991. Pentru un om creditat cu “reconstrucția imperiului sovietic”, rezultatele sunt slabe.
Rusia are nevoie de oameni, mai ales de slavi
Cu o populație de 144 de milioane de locuitori, Federația Rusă este doar la jumătate față de ultima numărătoare a Uniunii Sovietice de 287 de milioane de locuitori (1991) și a scăzut cu mult sub cele 329 de milioane de locuitori ai SUA sau 447 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene.
În plus, o rată a natalității în scădere și o mortalitate excesivă ridicată, în special în rândul bărbaților, ambele exacerbate de pandemie, înseamnă că populația – și în special sectorul etnic rusesc – este în declin.
Orașe precum Moscova sau Sankt Petersburg se tem de afluxul tot mai mare de asiatici non-ruși. Prin urmare, perspectiva încorporării de vorbitori albi de limbă slavă din Ucraina este salutată pe scară largă. Din februarie, autoritățile ruse au deportat deja peste un milion de cetățeni ucraineni, mulți dintre ei din Mariupol.
Rusia are nevoie urgentă de creșterea productivității.
Din punct de vedere istoric, Ucraina a fost mai productivă decât Rusia. Rușii au privit cu invidie spre ținutul însorit de la sud, cu solul său fertil și resursele sale abundente.
În secolul XX, Ucraina a avut o contribuție disproporționată la economia sovietică: cerealele ucrainene au salvat în mod repetat Rusia de foamete. Barajul hidroelectric de la Dnieperpetrovsk a fost bijuteria din planurile cincinale ale lui Stalin. Minereul de fier de la Krivoi Rog a reprezentat 42% din producția sovietică, iar furnalele de la Krivorizstal au fost cele mai mari din țară.
Astăzi, economia Rusiei este mai mică decât cea a Regatului Unit și, depinzând excesiv de petrol și gaze, este extrem de dezechilibrată. Rușii de vârsta lui Putin își amintesc de “vremurile bune”, când se scăldau pe plajele din Crimeea, deoarece generozitatea Ucrainei compensa sărăcia Patriei.
Și se întâmplă că două foste republici sovietice, Ucraina și Kazahstan, posedă cele mai mari rezerve de minerale rare din lume. Geologia Ucrainei este dominată de o întindere lungă de 1000 de kilometri de roci cristaline, purtătoare de minerale, numită „Scutul Ucrainei”. Aproximativ jumătate din depozitele sale cheie se află la vest de Nipru, în timp ce cealaltă jumătate, mai la est, se află pe teritoriul recent ocupat de ruși.
Poporul “superior”
Este marea nebunie care-i mână pe ruși în luptă. Se imaginează mistic un popor superior-imperial, născut pentru a-i asedia pe toți ceilalți. Mulți ruși, precum Putin, își amintesc de URSS nu ca pe o pușcărie imensă, ci drept o orânduire nobilă, ale căror idealuri au fost trădate.
Ca și Putin, ei văd Rusia post-sovietică ca pe un biet orfan, înșelat de dreptul său de naștere. Sunt victime perpetue ale “agresiunii străine” și nu văd nicio istorie a agresiunii ruse împotriva altora. De fapt, rușii sunt permanent ofuscați că toată lumea se ferește de ei – și mândri că Imperiul de la Răsărit le poartă moștenirea.