Marea dezbinare europeană

Uniunea Europeană nu mai este unită în fața problemelor geopolitice. Tensiunile dintre statele membre au crescut.

Unitatea în jurul susținerii Ucrainei a dat semne de ruptură. În condițiile în care nu se întrevede sfârșitul războiului, prim-ministrul ungar Viktor Orban și-a intensificat eforturile de a limita sprijinul acordat Kievului de către blocul comunitar. Alegerea lui Robert Fico în Slovacia i-a oferit un alt aliat în această cauză.

Într-un șoc și mai mare, luna trecută, partidul de extremă dreapta al lui Geert Wilders a devenit cea mai mare forță din parlamentul olandez. Indiferent dacă  Wilders poate sau nu să formeze un guvern, poziția sa  poate duce la noi perturbări în Europa, în privința Ucrainei și în multe alte domenii.

Comisia Europeană și Consiliul European au devenit instituții fără un cuvânt de spus la nivel global. Diplomația europeană e un spectacol de circ.

Țările UE se ascund sub umbrela americană, dar administrația Biden este preocupată mai mult de amenințarea Chinei. Războiul Israelului cu Hamas a pus Ucraina pe plan secund. Rusia lui Putin, din ce în ce mai provocatoare față de NATO, are de câștigat de pe urma dezbinării europene.

Dar accentul pus pe diviziunile din interiorul blocului ascunde o evoluție mult mai îngrijorătoare: o apropiere a centrului-dreapta și a extremei drepte, în special în ceea ce privește chestiunile legate de identitate, imigrație și islam.

Odată cu alegerile parlamentare europene de anul viitor, această convergență aduce în prim plan posibilitatea unei Uniuni Europene de extremă dreapta. Până de curând, un astfel de lucru ar fi părut de neconceput. Acum este clar plauzibil.

În ultimul deceniu, politica europeană a fost înțeleasă pe scară largă în termenii unei opoziții binare între liberalism și antiliberalism. În timpul crizei refugiaților din 2015, de exemplu, cancelarul german Angela Merkel și Viktor Orban au fost văzuți ca fiind opuși politic – ea, figura de referință a liberalismului, el, a iliberalismului.

Cu toate acestea, partidele lor, creștin-democrații de centru-dreapta și Fidesz, de extremă dreapta, se aflau în aceeași grupare în Parlamentul European, Partidul Popular European. Cu alte cuvinte, erau aliați politici.

Estomparea granițelor dintre centrul-dreapta și extrema dreaptă nu este întotdeauna atât de ușor de observat ca în Statele Unite, însă extrema dreaptă de astăzi vorbește nu doar în numele națiunii, ci și în numele Europei.

Suntem departe de programul fondatorilor UE, toleranța și echilibrul politic au fost înlocuite de o dezbinare de amintește de Cortina de Fier.

Dezbaterile nesfârșite despre „autonomie strategică”, „suveranitate europeană” și o „Europă geopolitică” s-au scufundat în mlaștina fricii și incertitudinii.