Traian Băsescu încă nu își dă seama că nu mai este președintele României. Și nu de acum, ci de vreo șase ani. Își continuă opera de demolare a tot ce îi iese în cale. Nu știe să mai facă și altceva sau mai are vreo sarcină trasată de pe unde nu știm?
Teoretic, cel puțin, ar trebui să se limiteze la Parlamentul European. Mai sunt și acolo destui de prostit cu teoriile lui. N-o face însă. Are ce are cu România, pe care simte nevoia s-o aburească în damful de băuturi bețive.
Dacă Băsescu nu e, nimic nu e
L-am văzut de câteva ori la niște televiziuni. Eram complet derutat. Nu știam dacă era fața lui naturală sau se strâmba la mine. Îi căzuse un obraz și încerca să-i țină echilibrul cu buza de jos, umedă, umedă, care vorbea singură, neîntrebată și fără să o atingă pe cea de sus. Nu era nicio pareză de care să sufere, ci doar efectul bucuriei de a ciocni un pahar înainte de intrarea în emisie. Un pahar mare. Pare să fi fost foarte mare, căci a durat mult. Ce spunea? Nu s-a înțeles mare lucru, eforturile de a fi coerent se luaseră la harță cu puterea de a suporta consecințele vorbirii articulate. Alteori, Băsescu vorbește singur. Pe Facebook. Își promovează opiniile, dă sfaturi, are păreri ca Mama Omida, doamna ajunsă consultant în chestiuni de familie, bogăție, amantlâcuri sau fericirea conjugală din așternuturi. De regulă, la drum de seară. „Domnul Omida”, că nu știu cum să-i spun consultantului cherchelit Băsescu, are predicții politice. Va fi rău de țara aceasta dacă nu se va face după cum a văzut el pe fundul paharului. Ca să trăim mai bine nu e nevoie să-l dăm jos pe Iohannis, ci să se introducă starea de urgență. Ce atâta relaxare? Masca pe bot și bulău la domiciliu. Dacă nu ascultăm de el, ne ducem la naiba cu toată politica guvernului. Care politică? Expertul în presimțiri e convins că Bucureștiul va ajunge cel mai frumos și bogat oraș. Cu o singură condiție, să fie el ales primar. Nu pentru că așa ar vrea, ci pentru că așa i-a ieșit lui în bobi, pe când consulta astrele șimăsura cu litrul scurgerea timpului între două pahare. I-a spus lui Omida că va veni, la drum de seară, Nuți, doamna Nuți, să bage benzină de la Cotroceni? I-o fi spus, că așa dădeau și cărțile.A venit? Sigur, că nu avea cum să evite întâlnirea cu destinul. Peste vreo săptămână, cred că va presimți că trebuie să ajungă și premier. Așa i-a ieșit când afuma cu blană de lup un pahar ce își cerea plinul.
