„Maidanul” din Brazilia – cine și ce interese are să schimbe lucrurile

Lovitura de stat eșuată din Brazilia este cea mai recentă cascadorie pusă la cale într-una dintre marile cancelarii. Mulți vor să știe cine și ce interese are să schimbe lucrurile, iar pentru a găsi răspunsul trebuie doar să privim imaginea de ansamblu. Noul președinte ales, Luis Inacio „Lula” da Silva, este unul dintre semnatarii acordului de înființare a puternicului grup BRICS.

Ce se știe, e că duminică, 8 ianuarie (cum apar loviturile de stat în luna asta, un mister!), așa-ziși susținători ai fostului președinte Jair Bolsonaro au luat cu asalt Congresul, Curtea Supremă și Palatul prezidențial din Brazilia. Au trecut fără probleme de fragilele forțe de securitate, s-au cocoțat pe acoperișuri, au spart ferestre și au distrus cam tot ce le-a ieșit în cale, inclusiv tablouri prețioase.

Totul, în numele unei lovituri de stat ce urmărea schimbarea regimului „Lula” cu Bolsonaro.

Dar în spatele acestui „6 ianuarie” brazilian n-avea cum să fie fostul președinte și mai încolo o să vedem și de ce.

În schimb, „scuturarea” Braziliei seamănă cu evenimentele recente petrecute în Iran. Revoluțiile colorate, pe care le-am tot experimentat din 2010 încoace, arată că o mână fermă pictează acest tablou.

Brazilia vrea să fie mai mult decât un lider regional

Nu puțini sunt cei care întreabă dacă nu cumva punerea în scenă a unei operațiuni (pripite) de răsturnare a regimului „Lula” are legătură cu intenția Braziliei de a se afirma ca un jucător important pe scena geopolitică globală (ca parte a grupului BRICS) și nu numai ca un lider regional.

Alianța cu Rusia, India și mai ales China le permite sud-americanilor să rediscute inclusiv înțelegerile economice actuale avute cu SUA.

Zoltan Pozsar, un fost șef la Fed și unul dintre cei mai puternici bancheri din lume, a lansat de curând, la 27 decembrie, un revoluționar raport despre război, comerț și riscuri majore. Printre altele, Pozsar afirmă că „ordinea mondială, una multipolară, este azi construită nu de șefii de stat din G7, ci de „G7-le din Est”, cu referire directă la BRICS și o aluzie discretă la lărgirea acestui grup.

BRICS (un G5) se va extinde în viitorul apropiat (poate chiar din 2023), după ce Iran, Argentina, Algeria, Indonezia și chiar Arabia Saudită, Egipt și (mai ales) Turcia și-au exprimat interesul pentru a face parte din această organizație.

Pentru că BRICS pune la cale eliminarea dolarului din tranzacțiile comerciale curente și viitoare, la Washington s-a aprins un beculeț roșu de alertă. Îndrăzneala Braziliei de a merge pe acest drum nu putea trece neobservată și, vedem, chiar nepedepsită.

Dar nu numai Brazilia este în pericol. John Bolton, fost consilier pe securitate națională al președintelui Donald Trump, care pare-se că este interesat să candideze pentru Casa Albă, merge până acolo încât cere înlăturarea Turciei din NATO! Realinierea Sudului globalist în fața noii ordini multipolare a început.

Aflat la cel de-al treilea mandat la cârma Braziliei, președintele Lula este cel care la începutul anilor 2000 a adus conceptul-cheie al unui rol mai profund jucat de BRICS în comerțul mondial, cerând inclusiv efectuarea plăților cu propriile monede.

Doctrina Monroe pe steroizi

„Alungarea” europenilor din cele două Americi („Doctrina Monroe”) nu a fost făcută de dragul independenței statelor, nicidecum, ci pentru ca SUA să poată controla ea tot ce mișcă în emisfera vestică. Sau „curtea noastră”, cum i se mai spune Americii de Sud la Washington.

Aici, Brazilia este o țintă-cheie, la fel și Venezuela, o țară imens de bogată în hidrocarburi (să ne amintim lovitura de stat încercată la Caracas în 2019). Din punct de vedere geoeconomic, politica americană are o singură direcție – Brazilia trebuie deraiată de pe drumul ăsta, iar expansiunea comerțului chinez și rus, blocată. Asta se poate numi Doctrina Monroe pe steroizi.

În final, două explicații scurte:

1.    Ucraina este o gaură neagră pentru Europa, iar o UE divizată și slabă, forțată de Washington să se dezindustrializeze și să cumpere gaze naturale lichefiate la costuri absurd de mari, nu are resurse esențiale pentru a mai conta în viitor;

2.    Unul dintre obiectivele de atins în lovitura de stat din Brazilia a fost discreditarea, prin toate mijloacele, a procesului electoral, deschizând calea, astfel, pentru o narațiune ce deja era pregătită și care ni se dezvăluie acum – învins, Bolsonaro fuge din Brazilia și caută refugiu la conacul Mar-A-Lago al lui Trump. Bolsonaro a fugit, așa-i, dar nu în brațele lui Trump, ci, sfătuit de Steve Bannon, în Orlando, Florida, unde s-ar bucura de soare și protecție înaltă.