„Odată ce o spargi, o vei deține”, l-a avertizat generalul Colin Powell pe George W. Bush atunci când acesta se gândea să invadeze Irakul în urma atacului de la 11 septembrie 2001.
Și, în timp ce planul de invazie se contura, secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld, a blocat orice planificare serioasă postbelică pentru modul în care Irakul va fi condus după plecarea dictatorului Saddam Hussein. În ceea ce-l privea, după ce „șocul și uimirea” ar fi distrus Irakul, alții ar fi putut strânge bucățile.
Generalul Mike Jackson, șeful armatei britanice în timpul invaziei, a descris mai târziu abordarea lui Rumsfeld ca fiind „falimentară din punct de vedere intelectual”, relatează Politico.Această istorie merită acum să fie reamintită – și probabil că a fost în mintea președintelui Joe Biden atunci când a îndemnat cabinetul de război israelian săptămâna trecută să nu „repete greșelile” făcute de SUA după 9/11.
Cu toate acestea, în ciuda îndemnului lui Biden, Israelul încă nu pare să aibă un plan definitiv cu privire la ce să facă cu Fâșia Gaza după ce va pulveriza enclava și va provoca daune de durată asupra Hamas pentru atacurile odioase din 7 octombrie.
Lăsând la o parte cât de dificilă va fi sarcina militară cu care se va confrunta Israelul în realizarea scopului său declarat de a pune capăt Hamas ca organizație – fostul general american David Petraeus a declarat că un război terestru în Gaza ar putea fi „Mogadishu pe steroizi” – lipsa de finalitate sugerează o lipsă de rigoare intelectuală care seamănă îngrijorător de mult cu cea a lui Rumsfeld.
Israelul nu are planuri de a menține controlul asupra Fâșiei Gaza după încheierea războiului împotriva Hamas, a precizat ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant.
Oficialii israelieni și occidentali spun că cea mai probabilă opțiune ar fi să se încredințeze responsabilitatea Autorității Naționale Palestiniene cu sediul în Cisiordania, care a supravegheat enclava până când Hamas a preluat violent controlul în 2007.
Dar nu este clar dacă Mahmoud Abbas – președintele Autorității Palestiniene și Organizației pentru Eliberarea Palestinei, care este dominată de partidul său Fatah – ar dori Gaza în aceste condiții sau dacă are puterea de a face ceva cu enclava în primul rând.
Abbas se luptă deja să își mențină autoritatea asupra Cisiordaniei. Este un lider nepopular, acuzat că cedează prea ușor în fața cererilor israelienilor.
Dar nu doar Gaza – sau Cisiordania – riscă să se rupă în următoarele săptămâni. Țările vecine – Liban, Egipt, Iordania – urmăresc evenimentele cu o îngrijorare crescândă și se tem că, dacă nu se va reflecta mai mult asupra răspunsului Israelului la atacurile sălbatice ale Hamas și dacă acesta nu va fi elaborat în consultare cu ele, vor fi strivite în acest proces.
Dacă Israelul dorește sprijinul acestor țări, are nevoie de implicarea și de acordul lor cu privire la viitorul Gaza și al palestinienilor și trebuie să înceteze să mai folosească limbajul pedepsei colective.
Există acum semne că administrația Biden începe să ia pe deplin în considerare riscurile crizei din Orientul Millociu. Între timp, întârzierea inexplicabilă a atacului terestru al Israelului este văzută de unii analiști drept un semn că Washingtonul încearcă să câștige timp, în speranța de a convinge țara să regândească modul în care va ataca Hamas.
Cu cât Israelul se gândește mai mult timp, cu atât mai multe oportunități are Washingtonul de a raționa, de a calma și de a explica urmările în cascadă pe care forțele IDF riscă să le lase în urmă dacă nu sunt stăpânite și nu reușeșc să răspundă – după cum a spus Biden – la „întrebări foarte dificile”.
Israelul are dreptul, din punct de vedere moral și legal, să se apere de atacurile barbare care au fost mai degrabă un pogrom și trebuie să asigure siguranța cetățenilor săi.
Există, de asemenea, alții – în special Iranul – care doresc distrugerea statului evreu și chiar și un răspuns redus din partea IDF ar putea declanșa escaladarea de care se tem cei mai mulți din regiune.