Este a cincea zi când președintele chiulește. Probabil va apărea mâine, dar nu mai devreme de după-amiază. Din 25 iunie nu l-a mai văzut nimeni. Nici măcar votanții lui, pentru că ceilalți nu se înghesuie să sufere în lipsa lui. Calculatoarele STS, cele care l-au scos câștigător, nu îi simt dorul. Sunt doar obiecte neînsuflețite.
Exceptând câțiva oameni și SPP, nimeni nu știe unde este Iohannis. Ultima apariție publică a fost pe 24 iunie, la o declarație de presă pe care a susținut-o la Cotroceni. Înregistrată, firește, că doar nu era să stea acolo până la ora 15, când a fost difuzată. De ce nu am crede că președintele a dispărut încă din 23 iunie? Ce ne-ar opri?
Cine să ne spună să ne spălăm pe mâini?
Între timp, în țară, s-au întâmplat lucruri. Directorul UNIFARM s-a încurcat în declarații la Parchet și a ajuns sub control judiciar. Prin acte se vântură și numele lui Orban, alături de alții, toți unul și unul. Iohannis nu a scos capul, în condițiile în care înainte lua jar în gură încă de la primele cuvinte ale știrilor. Așa cum a făcut la demonstrațiile din 10 august. Nelu Tătaru și Raed Arafat ne amenință cu o nouă Apocalipsă. Oamenii aceștia nasc dezastre unde nu există și bagă spaima în mulțime, de parcă i-am plăti pentru asta. Iohannis nu a apărut nici aici, unde nu ierta ocazia să ne spună să ne spălăm pe mâini și să ne distanțăm. Bine, noi suntem distanțați de el cât putem de mult, dar lui i se pare că îl iubim. Cîțu a ajuns la recordul de 80 de miliarde de lei împrumutați. Iohannis e mut, nu întreabă unde-s banii. Spitalele sunt pline de bolnavi cu Covid 19, țipă presa miluită și mitocănită pe bani grei. Nici subiectul acesta nu-l tentează pe Iohannis. El e obișnuit cu spitale goale, nu cu cele colcăind de bolnavi. Să nu aibă el un monolg cu saloanele de carton măcar, mi se pare un act nedemn pentru președinte. Nu contează butaforia, el trebuie să apară, să îl vadă lumea, indiferent ce nu spune. Dacă avem răbdare, o să apară după ce Orban va impune alte restricții. Nu de alta, dar trebuie să întărească prostia prin propria poziție. Are și el opinii de președinte, ce naiba. Mai avem președinte, mă întreb? Poate, dar nu e al nostru. Ci al celor care i-au dat de lucru aici. Nu pe banii lor, ci ai noștri.