Supraviețuirea politică a lui Emmanuel Macron depinde acum de o capitulare umilitoare în privința reformei pensiilor sau de o cursă nebunească către alegerile legislative pe care partidul său Renaissance nu le poate câștigaPreședinția lui Emmanuel Macron se prăbușește, strivită între dușmani pe care nu mai poate să-i depășească. Rassemblement National al Marinei Le Pen și La France Insoumise a lui Jean-Luc Melenchon, alături de socialiști, s-au unit pentru a forța încă un vot de neîncredere, de data aceasta programat pentru joi.
Supraviețuirea politică a lui Macron depinde acum de o capitulare umilitoare în privința reformei pensiilor sau de o cursă nebunească către alegerile legislative pe care partidul său Renaissance nu le poate câștiga.
Guvernul Lecornu 2.0 trebuia să-i câștige timp lui Macron, relatează The Spectator. În schimb, s-a transformat într-o numărătoare inversă către colaps. Potrivit Le Figaro, moțiunea de cenzură depusă de RN și LFI are nevoie de doar 25 de voturi pentru a-l demite pe Lecornu.
Socialiștii lui Oliver Faure îi cer lui Macron să renunțe complet la reforma pensiilor și să promită că nu va invoca articolul 49.3 pentru a impune bugetul în parlament. Aceste condiții ar distruge autoritatea guvernului.
Prin urmare, Macron se află în fața unei alegeri între umilință și înfrângere. Dacă cedează presiunii socialiștilor, ar putea să salveze guvernul pentru încă câteva săptămâni, dar cu prețul de a-și face propria supraviețuire inutilă. Un lider care și-a construit imaginea pe „responsabilitate” ar ajunge să-și demonteze reforma emblematică pentru a potoli tocmai partidele pe care le-a respins odată ca fiind relicve ale vechii stângi.
Deficitul Franței se ridică la 60 de miliarde de euro, iar Bruxellesul cere reduceri de 44 de miliarde de euro. Lecornu nu poate nici să adopte bugetul fără sprijinul socialiștilor, nici să riște să-l impună fără a provoca explozia propriului guvern.
Renunțarea la reforma pensiilor ar distruge credibilitatea Franței la Bruxelles și în fața investitorilor, semnalând că disciplina financiară a cedat în fața panicii politice.
Simbolismul pentru Macron însuși ar fi devastator: autoproclamatul campion al suveranității europene le-a ținut lecții Italiei și Greciei despre responsabilitatea fiscală, dar nu reușește să o impună acasă.
Adevărul mai profund este că marele proiect al lui Macron se dărâmă în cele din urmă sub propria contradicție. Guvernul Lecornu este ultima suflare a unui sistem care și-a epuizat energia. Președintele a promis că va depăși diviziunile Franței. Acum le întruchipează pe toate.
