Macron, Starmer, Merz: vitejii de carton ai Europei

Răspunsul Europei la războiul Rusia-Ucraina scoate în evidență slăbiciunea  profundă și dependența de sprijinul SUA, cu lideri precum Emmanuel Macron din Franța, Keir Starmer din Marea Britanie și Friedrich Merz din Germania care recurg la manevre lipsite de substanță.

După ce a vizitat Kievul și s-a întâlnit cu Volodimir Zelenski la 10 mai, trio-ul european a adresat Rusiei un ultimatum de încetare a focului pentru 30 de zile, începând cu 12 mai. Vladimir Putin l-a respins, oferind în schimb discuții la Istanbul fără armistițiu.

Kievul și aliații săi europeni au insistat ca o încetare a focului să preceadă negocierile. Cu toate acestea, apelul lui Donald Trump pentru negocieri imediate, care ocolește încetarea focului, a dat peste cap strategia lor și a forțat participarea lui Zelenski, notează Responsible Statecraft.

Zelenski intenționează să participe la discuțiile de la Istanbul cu scopul de a părea că dorește pacea și de a evita să fie învinuit de Trump pentru eșecul de a profita de șansa de a pune capăt războiului.

Putin îl  trimite pe consilierul său Vladimir Medinski, care a fost șeful delegației ruse la discuțiile de la Istanbul din primăvara anului 2022, unde ambele părți au ajuns la un proiect de acord.

Prin urmare, Moscova intenționează să reia discuțiile pe baza acelorași parametri de acum trei ani: statutul neutru al Ucrainei, garanții de securitate din partea celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU (SUA, Marea Britanie, Franța, Rusia și China) și reducerea forțelor armate ucrainene.

Întrebarea care se pune acum este dacă Zelenski va accepta să negocieze cu Medinski. Oricum, Europa este incapabilă  să dirijeze procesul.

Cacealmaua UE

Diplomații UE recunosc că sancțiunile „masive” de tipul celor amenințate de Macron sau măsurile de escaladare precum trimiterea de rachete germane Taurus în Ucraina nu sunt credibile fără sprijinul SUA și ar dura prea mult să fie puse în aplicare, permițând Rusiei să le respingă ca pe o cacealma.

Postura lui Macron evidențiază și mai mult această slăbiciune. El a recunoscut că Franța și-a epuizat ajutorul acordat Ucrainei. A menționat că activele rusești înghețate nu pot fi confiscate din cauza barierelor juridice, avertizând că Moscova le-ar putea revendica dacă sancțiunile eșuează – o recunoaștere condamnabilă a fragilității Europei.

Macron și Starmer recunosc că planul desfășurării trupelor europene în Ucraina depinde de acordurile Kiev-Moscova. Starmer, preluând retorica lui Macron, nu oferă angajamente concrete, în timp ce Merz, noul cancelar al Germaniei, insistă asupra sancțiunilor și ajutorului, dar nu are influența fiscală sau politică pentru a acționa unilateral. Strategia lor colectivă – amenințarea Rusiei cu sancțiuni sau trupe – se prăbușește fără forța SUA.

În cazul în care discuțiile de la Istanbul conduc la un fel de acord, Trump va fi în măsură să își asume meritele.Dacă eșuează, reacția președintelui american- escaladarea livrărilor de arme către Ucraina, presiuni asupra Kievului, menținerea unui sprijin limitat sau dezangajarea – va avea un impact asupra traiectoriei războiului.

Europa, înlănțuită de sancțiuni slabe, resurse epuizate, propuneri goale și refuzul încăpățânat de a discuta cu Rusia, nu are o cale independentă.