Emmanuel Macron l-a reconfirmat pe Sebastien Lecornu în funcția de prim-ministru, un loialist al cărui guvern s-a prăbușit în doar câteva săptămâni și a cărui demisie a fost acceptată cu doar câteva zile în urmă.
Decizia lui Macron arată cât de precară a devenit poziția sa. Este o retragere în zona familiară, acordând prioritate supraviețuirii personale în detrimentul dorinței de schimbare a Franței. Al doilea guvern Lecornu își preia funcția sub amenințarea imediată a colapsului.
Macron a dizolvat parlamentul în iunie 2024. De atunci, Franța a suferit o instabilitate continuă, cu cinci prim-miniștri numiți în doar cincisprezece luni, notează The Spectator. Gabriel Attal a fost înlocuit în iulie 2024, Michel Barnier a demisionat în decembrie din cauza unei dispute bugetare, François Bayrou a căzut în septembrie în urma unui vot de neîncredere privind austeritatea, iar Lecornu a rezistat doar 27 de zile. Franța avea nevoie de o resetare, nu de acest circ politic.
Ultimul sondaj OpinionWay–Le Figaro arată că 82% dintre alegătorii francezi nu mai au încredere în Macron. Un alt sondaj, realizat de Ifop–Fiducial, plasează partidul Rassemblement National al Marinei Le Pen la 35%, mai mult decât dublul blocului lui Macron. Franța s-a orientat decisiv spre dreapta.
Macron ar fi putut profita de ocazie pentru a marca o ruptură, pentru a numi o nouă personalitate și a o lua de la capăt. În schimb, s-a întors la omul al cărui guvern s-a prăbușit. Este o recunoaștere a faptului că președintele a rămas fără opțiuni și fără aliați. Întoarcerea lui Lecornu expune slăbiciunea lui Macron. Nu reprezintă continuitate, ci paralizie.
Noul guvern pornește cu aceeași ecuație ca și precedentul: 577 de membri ai parlamentului, dintre care 289 sunt necesari pentru a supraviețui unei moțiuni de cenzură. Chiar dacă centristii lui Macron și o mână de socialiști se abțin, majoritatea pare fragilă. Dreapta este implacabilă, iar stânga divizată.
Franța are un deficit de 60 de miliarde de euro, iar Bruxelles solicită reduceri de cheltuieli în valoare de 44 de miliarde de euro. Indiferent ce se va întâmpla cu Lecornu în următoarele săptămâni, Macron va continua să se agațe de putere. Guvernele pot cădea, președinții mai greu. Dacă guvernul lui Lecornu pică a doua oară, Macron poate numi altul, și încă unul după aceea. Sistemul politic francez va continua să se învârtă în cerc.
Macron a promis odată schimbarea, iar acum conduce doar pentru a rezista. Refuzul său de a înfrunta realitățile în schimbare ale Franței a lăsat-o în derivă.