Două fotografii rezumă ascensiunea și căderea lui Emmanuel Macron. Mai 2017: într-o ceremonie atent coregrafiată pentru a marca preluarea puterii, liderul nou ales ține un discurs triumfal în Curtea Napoleon din Muzeul Luvru.
Octombrie 2025: după demisia premierului Sebastien Lecornu, al cărui guvern a durat mai puțin de o lună, Macron se plimbă singur pe malurile Senei. Nu mai are prieteni sau aliați.
Toată lumea vorbește despre o „criză a regimului” și despre sfârșitul celei de-a Cincea Republici, notează The New Statesman. În realitate, există o criză politică gravă, pe care comportamentul bizar al președintelui ar putea să o transforme în dezastru.
Macron a dus prea departe ceea ce oamenii au numit abordarea sa „jupiteriană”, unul dintre motivele protestelor mișcării ”vestelor galbene” în noiembrie 2018, dizolvând parlamentul în iunie 2024.
De atunci, Franța a suferit o instabilitate continuă, cu cinci prim-miniștri numiți în doar cincisprezece luni. Gabriel Attal a fost înlocuit în iulie 2024, Michel Barnier a demisionat în decembrie din cauza unei dispute bugetare, François Bayrou a căzut în septembrie în urma unui vot de neîncredere privind austeritatea, iar Lecornu a rezistat doar 27 de zile.
Așa cum a afirmat recent un comentator francez, Macron încă se comportă ca și cum ar fi Jupiter, dar nu își dă seama de propria slăbiciune, obsedat să se mențină la putere cu orice preț.
A câștigat puterea inițial datorită deziluziei față de dreapta și stânga tradiționale. Însă, odată ales, nu a făcut nicio încercare de a da o structură instituțională adecvată centrului macronist.
Partidul său s-a numit En Marche, deși unii au subliniat că inițialele EM erau și cele ale lui Emmanuel Macron. Apoi a devenit Renaissance, iar acum este împărțit în trei grupuri sub numele Ensemble.
Lecornu, unul dintre puținii macroniști rămași, pare să fi reușit să formeze un guvern care trebuie să obțină votul pentru buget. În ciuda calmului său olimpian, Macron pare să improvizeze strategii pe parcurs.
Este posibil ca guvernul Lecornu II să se clatine până la alegerile prezidențiale din 2027, nu în ultimul rând pentru că alternativa alegerilor parlamentare îi sperie pe mulți lideri politici.
Ar putea exista un Lecornu III sau chiar un alt guvern. În orice caz, o victorie a Marinei Le Pen (sau Jordan Bardella) la următoarele alegeri prezidențiale pare din ce în ce mai plauzibilă.
Macron nu poate accepta cât de neputincios a devenit. Va continua să se agațe de putere doar pentru a supraviețui, lăsând Franța în derivă.