Turul întâi al alegerilor prezidențiale din România a închis, duminică seară, un capitol tensionat, dar a deschis mai multe întrebări decât răspunsuri. În timp ce pe social media și televiziuni se analizau rezultatele, un subiect a rămas deliberat, dar convenabil în penumbră: gradul de implicare al Franței – și al serviciilor sale secrete – în procesul electoral românesc.
Pentru inițiați, alegerile prezidențiale, deși oficial aflate abia la primul tur, au livrat (celor care au ochi să vadă) o concluzie clară: România are, deja, președinte! Nu, nu este nici George Simion, nici Nicușor Dan. E Emmanuel Macron. Franța. DGSE. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele 48 de ore pare desprins mai degrabă dintr-un scenariu de operațiuni speciale decât dintr-un exercițiu democratic autentic, după cum spun mai multe voci din „Sistem”.
De ce a venit Clotilde Armand la Crin Antonescu?
Nu spunem că așa s-a și întâmplat, dar diferența infimă de voturi dintre Crin Antonescu și Nicușor Dan putea fi ajustată cu ușurință printr-o simplă corectură în câteva secții din diaspora. Să nu ne amăgim că lucrurile ar sta altfel, doar s-a mai întâmplat în România și în anii trecuți. Nu este nevoie de fraude masive, ci de câteva semnături bine plasate, câteva procese-verbale completate „corectiv” în momente-cheie în secții unde controlul este minim și entuziasmul pentru transparență, inexistent.
Istoria recentă ne oferă cel mai elocvent exemplu – finala din 2009 dintre Traian Băsescu și Mircea Geoană. O noapte în care România a fost martoră la o schimbare de destin în doar câteva ore – Geoană, anunțat câștigător de exit-polluri și celebrând victoria, s-a trezit dimineața învins, după ce voturile din diaspora au înclinat balanța în favoarea lui „Petrov”. Voturi care, potrivit unor investigații ulterioare, au fost înregistrate cu o viteză absurdă – chiar și trei alegători pe minut într-o secție, fără pauză, fără întrerupere, dar și fără logică.
Dacă atunci s-a putut, de ce n-ar fi fost posibil și acum?
Diferența dintre Crin și Nicușor a fost cu mult mai mică decât între Geoană și Băsescu. Și totuși, de data aceasta, nu s-a încercat nicio contestare, nicio renumărare, nicio presiune. Doar tăcere și o retragere docilă, aproape ritualică din partea lui Antonescu. A fost voință democratică? Sau un ordin executat fără crâcnire? Aparent resemnat, Antonescu și-a recunoscut înfrângerea cu o promptitudine care a părut suspectă cel puțin pentru echipa sa de campanie. Fără apeluri emoționale, fără lupta de imagine specifică unei bătălii prezidențiale. De ce?
Să fie, oare, pentru că nu el a decis dacă mai intră în turul 2? Să fie pentru că, poate, i s-a transmis mesajul că „jocul s-a încheiat”? Avem dreptul să ne întrebăm dacă nu cumva Crin Antonescu a fost tras pe linie moartă de o decizie luată la Paris și transmisă prin canale discrete, dar eficiente, iar câteva răspunsuri trebuie să vină chiar de la ex-candidatul coaliției de guvernare.
Că tot vorbim de Franța și prezența ei discretă, dar activă în campania electorală din România: ce căuta Clotilde Armand, personaj cu dublă loialitate – franțuzească prin formare, românească prin oportunism – la sediul de campanie al lui Crin Antonescu în noaptea de duminică? Oficial, nimic. Neoficial, poate că a mers ca să transmită un mesaj. Poate că vizita ei a fost semnalul de retragere despre care se tot vorbește șoptit.
DGSE – prezență invizibilă, influență palpabilă
Direcția Generală de Securitate Externă a Franței (DGSE) nu e străină de regiunea noastră. De ani buni, se speculează despre rețele de influență, despre legături discrete cu ONG-uri, think-tank-uri și, nu în ultimul rând, cu anumiți lideri politici „reformatori”, cum este Dacian Julien Cioloș. Deloc întâmplător, astfel de politicieni coincid cu interesele Parisului în țara noastră.
Faptul că Franța a devenit principalul pol de influență occidentală în România nu mai este o teorie, ci o realitate politică, economică și, nu-i exclus, acum și electorală. „Național” a tras un semnal de alarmă în acest sens, avertizând asupra puterii tot mai mari pe care Macron o exercită la București, mai ales de când președinte interimar este Ilie Bolojan. Liderul de la Elysee și-a consolidat influența în România prin trei piloni, iar cel mai important este controlul economic, exercitat prin companiile Engie (gaz), Orange (telecomunicații), Société Générale (BRD) și Renault (Dacia). Acestea sunt doar vârful iceberg-ului, dar realitatea este că Franța deține peste 15% din PIB-ul românesc!
Între ofițerii din cadrul SIE se spune că „nu este o invazie, e o colonizare soft” ce face Franța în România. De altfel, și Occidentul admite că România a devenit un „backyard” al Franței în Estul Europei. Nici măcar SUA nu au o astfel de libertate de manevră aici.
Serviciile franceze nu mai operează doar în umbră, ci în structuri vizibile, aliniate cu mesajele transmise de Emmanuel Macron.
România nu este la primul episod de „ajustare electorală”. Doar că acum, în loc de CIA, pare-se că am făcut loc în sufragerie DGSE-ului. În loc să avem alegeri în două tururi, mai bine ne uităm spre Palatul Elysee, căci acolo se decide cursul democrației noastre. Emmanuel Macron nu doar că a fost lăsat să joace un rol decisiv în reorganizarea Europei, dar are și ultimul cuvânt în alegerea președintelui român, după câte se observă.
Turul doi? Poate pe hârtie. În realitate, Franța a numit, deja, un guvernator pentru colonia România.
Clotilde e romanca?
Povesti !
Poate povestile astea tin in campania anti-Plicusor, dar in realitate ramin povesti.
Francezii nu au fost vreodata si nici nu vor fi maestrii in munca de spionaj !
Corect! spune-tii și lui dnu Boanchiș asta ,el inca se intreaba de unde va lua nicușor dan voturi pt. turul doi..În editorialul de azi.
Hai , să nu exagerăm !
fii pierzarii pe fata!!!timpul ii rezolva!!!
Prostii totale. Esti desprins de realitate.
ha, ha, ha.
Am avut oportunitatea cu Dl Silviu Predoiu cred că puteam ține piept tuturor dar când 4 milioane votează Simion ne merităm soarta!!
ha ha ha , vine un tsunamii din este de nu va mai scapa nimeni asa ca ciocu mic si joc de glezne ,Macron va fugi ca Napoleon 🙂
Romania ,se stie din negura istoriei, nu poate exista fara un stapan.Inainte de 04.05. s-a vazut frasuiala pe la anumite canale tv.”de ce americanii nu au dat inca niciun semn?”.
De ce ar crede cineva, că pe omul de rând, alegătorul mințit de toți, l-ar interesa a cui colonie a devenit țara ?? Dacă mă uit în istorie, țara noastră (nu-i mult spus, nu ?), sub diferite moduri de existență, a fost cam tot timpul o colonie a puternicilor lumii. Francezii însă, au fost singurii care nici nu ne-au ocupat și nici nu ne-au bombardat, ba, dacă judecăm la rece, de multe ori ne-au ajutat. Până și granița de vest, ne-au trasat-o doi francezi intr-o noapte, că noi ne-am dus „să ne luăm țara inapoi”(sic), cu mâna în d…s. Așa că „ordinul” nu afectează poporul. Pe noi, ne afectează faptul că după ce și-au bătut joc de tot ce avea și există în țara asta, politrucii acești paraziți ai nației, ne abandonează și se retrag în locurile lor de huzur, pedepsindu-ne că am votat altceva de ce ne-au „servit” ei. Și fiți siguri că vor reveni, nu după mult timp, să ne arate ca ei sunt salvatorii nației, iar prostimea o să-i aplaude iar. Asta este dovada clară că pentru ei, dictonul s-ar traduce asa: la bine cu voi, la rău, doar voi. Mi se face silă când îl văd pe fostul, care cu un zâmbet tâmp pe față, ne anunță că el pleacă. Pai, daca-i pasa de noi, nu acum trebuia să ia cele mai hotărâte măsuri care să ferească poporul ( pe care se laudă ca-l iubeste), de șocurile schimbării ? Oare, de ce a luat poporul hotărârea de schimbare, nu se întreabă? Nu. Nu-i interesează. Doamne, da sa n-am dreptate.
Acest editorial este menit să ne descurajeze în lupta noastră pentru eliberarea de sub jugul fanariotilor de rit nou. Vă pierdeți vremea. Nimeni, nici Macron sau alți vremelnici conducători (vezi Napoleon-francez ca Macron) nu vor putea opri valul suveranist care își dorește pace, prosperitate, egalitate de șanse între popoare, între indivizi, care pedepsește corupția, cumetrismul politic și multe alte racile ale infractorilor politici. În 18 mai veti primi ceea ce meritați – LADA ISTORIEI ȘI PUȘCĂRIE după caz.
Ai reptate bai desteptule.Fonfaila Predoiu si militienii lui sunt speranta Natiunii.
” Proeuropenii ” lui Macrou stau cu nadragii in vine,pozitia capra mostenita dela Iohanus.