Problema conducerii globale a Americii poate fi decisă chiar de americaniÎn politica mondială, termenul “hegemon” se referă la o superputere care domină sistemul internațional în ansamblul său, în bine sau în rău. De-a lungul timpului, Statele Unite au fost un astfel de hegemon, și în mod controversat.
Astăzi, influența Americii la nivel mondial pare să scadă, pe măsură ce alte puteri se ridică. Procesul va avea consecințe profunde asupra politicii globale și asupra problemelor legate de război și pace.
Puterea Statelor Unite este de fapt în declin sau doar pare așa?
Oare SUA, care se pregătesc pentru alegerile prezidențiale de anul viitor, doresc măcar să rămână hegemon? Sau americanii s-au săturat să apere “ordinea mondială bazată pe reguli”? Nu în ultimul rând, ar trebui ca lumea să fie adepta declinului american sau a continuării preeminenței SUA?
“Ultimul aspect depinde în mare măsură de locul în care vă aflați în lume”, susține cunoscutul politolog Andreas Kluth.
Dacă vă aflați la Beijing, hegemonia SUA poate lua sfârșit suficient de repede, deoarece credeți că China ar trebui să își revendice locul de drept ca un fel de regat de mijloc în afacerile mondiale.
Dacă vă aflați în Tallinn, Estonia, doriți ca SUA să rămână puternice și angajate, pentru că vă dați seama că o prezență americană în Europa este probabil singurul lucru care stă între voi și Rusia.
Dar hegemonia merge mult mai departe de cine pe cine poate apăra împotriva oricărui agresor. Este vorba despre cine stabilește și aplică regulile sistemului ca atare – care guvernează totul, de la fluxurile de bani până comerț.
Specialiștii numesc aceste norme multilaterale „bunuri publice”, deoarece, în teorie, ele aduc beneficii tuturor țărilor.
Începând cu anii 1970, odată cu lucrările istoricului american Charles Kindleberger, o teorie populară în relațiile internaționale a susținut că este nevoie de un hegemon care să mențină astfel de reguli pentru a avea ordine și stabilitate.
În caz contrar, sistemul internațional revine la starea sa implicită, care este anarhia – deoarece lumea, spre deosebire de o națiune, nu poate avea un singur guvern care să dețină monopolul asupra violenței legitime.
După cel de-al Doilea Război Mondial însă, SUA au intensificat și au restabilit stabilitatea, cel puțin în lumea capitalistă.
Aproape de îndată ce „teoria stabilității hegemonice” a devenit curentă, momentul Americii ca lider mondial părea să treacă. Cumva firesc, hegemonia are și concurență.
Realiștii tradiționali care analizează istoria îndelungată insistă asupra faptului că, de obicei, nu conducerea unei singure puteri a fost cea care a menținut ordinea, ci mai degrabă un echilibru între puteri.
Internaționaliștii liberali continuă să creadă că țările pot coopera chiar și în absența unui hegemon. Marxiștii au propria lor teorie de nișă a hegemoniei.
America își pune adesea interesul național înaintea celui al sistemului
Hegemonia exercitată de SUA din 1945 încoace a însemnat o stabilitate relativă a „lumii libere” și absența, până în prezent, a unui alt război mondial.
Dar, la fel ca Marea Britanie în secolul al XIX-lea, America își pune adesea interesul național înaintea celui al sistemului, ceea ce este un lucru de nerefuzat pentru hegemoni.
Este, de asemenea, ipocrită, pozând în apărător global al democrației, dar sprijinind sporadic loviturile de stat ale dictatorilor. Uneori, Washingtonul ia apărarea suveranității naționale a altor țări, ca în Ucraina. Alteori o calcă în picioare, ca în Irak în 2003.
În calitate de hegemon, America ar trebui să acționeze ca un împrumutător de ultimă instanță pentru a preveni falimentele bancare globale; în schimb, uneori exportă turbulențe financiare în lume, ca în 2008.
China nu este o alternativă
Nu cumva lumii i-ar fi mai bine cu un alt hegemon? Având în vedere premisele în materie de putere economică, tehnologică, militară și nucleară, aceasta ar putea fi doar China în viitorul apropiat.
Însă este puțin probabil că mulți oameni din afara granițelor sale ar alege Partidul Comunist Chinez drept gardian al sistemului internațional și al regulilor sale.
Tot timpul se va găsi un hegemon aspirant
A doua întrebare este dacă lumea s-ar îmbunătăți cu adevărat dacă nu ar avea niciun hegemon – aceasta ar fi alternativa pe care o implică sintagma “multipolaritate”.
În acest caz, rămâne de văzut cum va funcționa o astfel de alternativă, pentru că tot timpul se va găsi un hegemon aspirant.
În cele din urmă, problema conducerii globale a Americii poate fi decisă – nu de resurse și de traiectoriile puterilor rivale – ci chiar de americani.Răspunsul poate deveni clar la alegerile de anul viitor.
Ei vor ,dar nu mai pot ca s au sabotat singuri prin ce oameni au scos in fata care cad in genunchi!!
Amerlocia începe să devină o istorie urât mirositare.
Nici electoratul american, nici elitele bankare americano-London-eze[City of London] nu mai pot decide soarta hegemoniei.
Da, teoretic orcand pot exista pretendenti la hegemonie, dar cand cei puternici nu au o asemenea tentatie, ei pot sa dea peste bot celui ce se vrea hegemon.
Americanii nu mai forteaza nici ei formula hegemonica, au incercat sa sperie, sa ameninte, i-au trimis pe uci la lupta, dar tot nu au realizat nimic. Nimeni nu se mai sperie de amenintari balbaite de un secretar de stat care nu a exersat diplomatia niciodata, el doar a latrat ca un caine speriat si infuriat de spaima ce-l domina.
Lumea s-a saturat de hegemon si de toata politica stupida care au practicat-o, jefuind la drumul mare.
Africa incepe sa-si dea drumul, a fost greu pana cand a aparut o alternativa, acum este o alternativa puternica si promitatoare.
Stimate Utilizator-Cetatzean,
Nu se zice „politica stupida” se zice „politica absurda”. Stiu ca nu e bine sa atragi pe Forum atentia la chestiuni gramaticale si de stil dar automatismele de limbaj copiate din Limba Coca-Cola zgirie ochii si urechile, sau ar trebui sa zgirie. In rest, observatia facuta este cit se poate de valida. Cit priveste AFRICA, Statele Unite ale Americii au patit ca in 1861: cind Guvernul Federal a cerut Statului Virginia, pina atunci oarecum neutru in conflict, sa se alature efortului militar de innabusire a „Rebeliunii Sudiste”, Legislatura de la Richmond a votat ruperea de Uniune si alaturarea Virginiei Statelor Confederate ale Americii. Asa si acum cu AFRICA: la inceput Tarile Africane au avut o pozitie oarecum neutra cu privire la conflictul din Ukraina, dar cind SUA le-a cerut sa condamne Rusia acestea s-au revoltat.
Dupa cum au votat (sau nu? ) ultima oara….O natiune bolnava incepand de la cap…………
Eu am votat ( sau nu ? ) ultima oara in 64 ( sau 67 ? ) , sunt batrana si bolnava , mi se trage de la cap …………
In SUA se fura alegerile la fel ca si in ROMANIA si Natiunea Americana este tiranizata de Uzurpatori la fel ca si Natiunea ROMANA in ROMANIA. UZURPATORII sin peste toti la fel si parca-s facuti toti de-o mama : Globalisti fara suflet, papusi nemernice ale Cartelului Politico-Militar Global.
Cu păcălicii de la putere, cu covid, AI, HAARP și cine știe câte alte tâmpenii nu prea cred. Ce hegemon e ăla care pleacă din Irak(nu că ar fi avut ce căuta acolo) lăsându-și și izmenele de pe el în goana fugii???
Si din Afganistan……
US nu mai sunt de mult hegemon. Sunt hegemon cand vine vorba de a corupe influenti de prin UE sau Asia,dar nu sunt hegemonul de care lumea are nevoie, asa cum Romania are nevoie de o familie europeana. Cand corupi si strici nu esti hegemon, cand influentezi in bine si rezolvi problemele altora, atunci castigi respect si consideratie