Dacă sunteți de părere că software-ul devorează lumea, războiul din Ucraina pare de un neînțeles low-tech.
În multe zone, abia dacă se poate distinge de războiul de tranșee în stilul Primului Război Mondial, iar cererile repetate ale Ucrainei pentru mai multă artilerie și tancuri sugerează o încredere în metodele de luptă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Un război de înaltă tehnologie este posibil doar atunci când numeroasele sale componente funcționează în mod eficient.Aceasta este partea care lipsește în Ucraina.
Atât capacitățile tehnologice rusești, cât și cele ucrainene sunt peticite în grabă – și lasă trupele să se bazeze pe mașinării de ucis vechi – pe funcția primară, de forță brută, a unui tanc, a unui obuzier, a unei mitraliere.Se folosesc tot felul de echipamente din secolul XXI, dar luptele de măcel din vechea școală continuă să decidă direcția războiului.
În 2018, Vladimir Putin a declarat că Rusia posedă o „armată de înaltă tehnologie”. La aproape un an de la invazia Ucrainei se vede că această armată nu este suficient de high-tech, datorită reducerii masive de personal din anii 2000 și 2010, care a împuținat numărul de ofițeri și specialiști de la peste 300.000 la 150.000.
O armată modernă ideală este una foarte bine conectată. Unitățile terestre comunică în siguranță pentru a-și coordona acțiunile și pentru a obține în timp util sprijin aerian, de artilerie și de tancuri.
Sateliții și dronele ajută la localizarea trupelor inamice, a cartierelor generale și a depozitelor de muniții, direcționând loviturile cu rachete și focurile de artilerie pentru a provoca daune maxime în mod rentabil. Războiul electronic încurcă comunicațiile inamicului. Pe hârtie, Rusia avea toate aceste capacități atunci când a invadat Ucraina în februarie 2022.
Dar analiștii occidentali au avertizat încă de atunci că unele sisteme erau, în cel mai bun caz, netestate. Un raport al Chatham House spunea că „Rusia a integrat cu succes vehiculele fără pilot în operațiunile sale militare, dar este departe de a încorpora vehicule aeriene și terestre în echipă pentru o gestionare mai eficientă a câmpului de luptă”.
Liana, proiectul rusesc post-sovietic de informații prin satelit, a fost afectat de întârzieri și probleme tehnice, iar sateliți mai buni vor fi disponibili abia peste câțiva ani.
Invazia a dezvăluit o realitate mult mai dură pentru Putin și generalii săi. Poate cel mai important, a demonstrat eșecul sistemelor de comunicații rusești reproiectate pentru unitățile de pe teren.
Când a început războiul, au ajuns să depindă de radiourile ieftine, disponibile în comerț și fabricate în China. De asemenea, serviciile de informații prin satelit nu au reușit să furnizeze date în timp util, iar trupele rusești au fost nevoite să se bazeze pe hărți vechi de zeci de ani și pe cantități masive de muniție, în lipsa unei țintiri precise.
Având în vedere aceste probleme și eșecul Rusiei de a stabili o superioritate aeriană, un război modern perfect coordonat era imposibil de realizat.
Ucrainenii au pus rapid mâna pe elemente de comunicații militare moderne – de la stații radio SINCGARS fabricate în SUA la informații prin satelit de la armatele occidentale și companiile private, care puteau fi transmise rapid trupelor de la sol prin intermediul terminalelor Starlink ale lui Elon Musk.
Victoriile Ucrainei din toamnă au rezultat din utilizarea eficientă a tehnologiei de comunicații occidentale în tandem cu armele pe care le-a primit din Occident, cum ar fi sistemele HIMARS.
Rusia, la rândul său, trebuie să recupereze decalajul în domeniul tehnologiilor de vârf, o căutare îngreunată, dar nu împiedicată de sancțiunile occidentale.
Trebuie să accelereze producția de dispozitive de comunicații și drone, precum și să își consolideze serviciile de informații prin satelit, obținând sau înlocuind sute de componente occidentale – un proces care este inevitabil mai lent decât achiziția de armament occidental de către Ucraina.
Ambele părți au nevoie de timp pentru a recupera decalajul în domeniile în care sunt acum în urmă, dar trimit trimit mii de soldați în bătălii relativ de modă veche – să ia cu asalt tranșee și clădiri ruinate. Viețile acestor soldați sunt sacrificate pentru ca beligeranții să poată evolua treptat în armatele secolului 21 din cele construite pentru un război anterior.