Ce se întâmplă cu Germania? Ucraina și mulți dintre vecinii europeni ai Berlinului ar dori să știe. Tărăgănarea în ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei amenință să-i consolideze reputația de țară care beneficiază foarte mult de pe urma actualei ordini globale, dar care nu va face prea multe pentru a o apăra.
Adevărata poveste, însă, este mai complicată. Da, lumea are nevoie de o Germanie mai implicată. Dar schimbările din politica externă germană din ultimul an au fost istorice, chiar dacă par încă insuficiente în raport cu provocările timpului nostru.
Când armata lui Putin a atacat Ucraina în februarie 2022, a provocat unde de șoc în Germania. Cancelarul Olaf Scholz a declarat imediat că invazia a fost un „zeitenwende” – un punct de cotitură istoric.
El a promis că țara sa va îndeplini în sfârșit obiectivul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord de a cheltui 2% din PIB pentru apărare; va încălca propria interdicție de a trimite arme în zonele de conflict, livrându-le Ucrainei. Spre surprinderea oficialilor americani, Scholz a oprit chiar și controversatul gazoduct Nord Stream II care leagă Rusia de Germania.
Polonia și alte țări doresc să trimită Ucrainei tancurile de luptă Leopard 2 de fabricație germane – și asta necesită permisiunea Berlinului.
Supărarea este palpabilă la Kiev, Varșovia și în alte capitale est-europene care se tem mai puțin de provocarea lui Putin decât de înfrângerea acestuia.
Adăugați faptul că Scholz a bătut drumul spre Beijing imediat ce președintele chinez Xi Jinping a început să accepte vizitatori post-Covid în noiembrie, iar întrebările abundă cu privire la faptul că Germania – a patra economie ca mărime din lume și prima din Europa – este serioasă în ceea ce privește abordarea amenințărilor la adresa unei ordini globale care a servit-o atât de bine.
Aceste întrebări nu sunt noi, subliniază Bloomberg. Înainte de invazia din Ucraina, membrii est-europeni ai NATO se plângeau de mult timp că urmărirea de către Germania a unor legături economice și energetice profunde cu Moscova le puneau în pericol propria securitate.
Fostul președinte al SUA, Donald Trump, a acuzat cu bucurie Berlinul că este un ratat strategic care refuză să își plătească partea sa pentru apărarea colectivă.Scepticii au acuzat că politica Germaniei de „schimbare prin comerț” – promovarea integrării economice cu provocatorii autocrați în speranța de a-i înmuia din punct de vedere diplomatic – a fost de fapt doar lăcomie.
Niciuna dintre aceste critici nu este nefondată. Dar și SUA – și multe dintre cele mai mari democrații ale Europei – se fac vinovate de greșeli similare.
O critică mai corectă este că Germania a fost lentă în a recunoaște că ceea ce lumea și Occidentul au nevoie de la ea astăzi este foarte diferit de ceea ce era necesar cu o generație în urmă.
Pe măsură ce ordinea condusă de SUA este atacată din mai multe unghiuri, toate democrațiile avansate, în special cele atât de prospere ca Germania, vor trebui să investească mai mult în apărarea lor.
Vestea bună este că politica externă a Berlinului se îndreaptă, chiar dacă cu greu și cu întârziere, în direcția corectă. Vestea proastă este că Ucraina s-ar putea să nu-și permită timpul și luxul de a aștepta această transformare.