Liniște în sală, se alintă Crin!

Crin Antonescu merge pe poante când vine vorba de candidatura sa la funcția de președinte al României. Aș fi putut spune „vârfuri”, dar termenul „poante” se potrivește mai bine unui limbut bolnav de importanță închipuită. Când coaliția de guvernare PSD-PNL-UDMR l-a invitat la discuții pe tema viitoarelor alegeri a fost nu pentru că prietenul Ursulei era vreo mare valoare politică. De unde, pur și simplu, la momentul respectiv, nu a existat o altă opțiune și s-a mers pe repede înainte, într-o criză de timp și variante mai bune!

Acum, Antonescu se lasă greu, joacă rolul tinerei pe care a cunoscut-o tot satul și vreo două comune alăturate, dar când i se cere mâna face pe mironosița. Numai castitate politică zace în acest personaj, unul dintre patronii defunctei alianțe USL.

Pesemne că sărbătorile de iarnă nu-i plac sau poate că Adina Vălean n-a gătit bine și ceva i-a picat greu, că prea s-a făcut roșu la față blajinul Crin când a venit vorba de candidatura sa pentru Cotroceni – „În mod unilateral, adică eu, candidatul, consider acordul privitor la această candidatură suspendat. Eu îl declar suspendat! Am primit o propunere de a fi candidatul unei coaliții politice, am acceptat, am asumat această candidatură și este o asumare de la care eu nu dau înapoi…”.

Fix ce-i trebuia României în aceste momente, un președinte care să se alinte! După un turnător la Securitate și un plictisit de muncă, acum ne trebuia și o mimoză în funcția supremă. Unul care, înainte de vreo ședință decisivă a CSAT-ului sau pe la NATO, să joace viitorul României la ruleta destinului – „Să mă duc, să nu mă duc; să mă plimb, să mai stau puțin în pat?!”.

Dându-și seama de penibilul situației și că riscă să fie, încă o dată, etichetat drept un partener neserios, Crin Antonescu a căutat să îndrepte prostia făcută: „Nu retrag această candidatură, am asumat-o cu tot ce înseamnă ea, cu toate dificultățile și cu tot parcursul și sunt în orice moment dispus să o duc până la capăt”. Și, atunci, spune ce vrei, că în politică nu dă bine să fi „Petrică”!

În toată povestea asta, Antonescu nu a fost mai mult de o variantă de avarie, roata de rezervă pe care o pui când rămâi în pană și speri să reziste până la prima vulcanizare. Știi că n-ai nicio soluție și cumva trebuie să pornești la drum, așa că îți norocul și cu anvelopa reșapată, de care o uitasei în portbagaj, ascunsă sub trusa de scule și scaunul pentru pescuit.

„Băieți, mergeți și vă mai gândiți! Dacă mai aveți vreo treabă cu mine, mă căutați! Dacă nu, nu, că nu v-am căutat eu. Gândiți-vă bine, faceți-vă ședințe, faceți-vă ce aveți de făcut, stabiliți o dată a alegerilor, de preferință cât mai repede! Dacă, cine știe, vă mențineți opțiunea pentru candidatura mea, știți unde mă găsiți”, ne-a mai anunțat Antonescu, un mesaj transmis liderilor partidelor care formează coaliția de guvernare, dar care este, în același timp, și un apel cu manta la ambasadele occidentale, atât de tăcute în această perioadă. Nu s-a grăbit nimeni să aplaude candidatura pro-europeanului și atât-de-devotat-Occidentului Crin Antonescu încât chestiunea asta trebuie lămurită numaidecât.

La vârsta depunerii dosarului de pensionare, Antonescu duce războaie închipuite și vorbește în dodii. Doar Mircea Geoană poate spune gogomănii mai mari! „Eu imediat am intrat în bătălia electorală, am asumat public calitatea de candidat – eu știam foarte bine ce înseamnă asta. Tirul, din toate direcțiile, s-a dezlănțuit, asta e bătălia electorală, am intrat în această bătălie, nu mă tem de aceste bătălii, eu am dus astfel de bătălii, știam că nu e o armată pregătită în spatele meu și că trebuie să mă duc singur sub focul inamic. Niciun fel e problemă”. Să-i dea cineva o „cașchetă”, omul e în formă și pare cu chef de luptă, i-ar putea fi de ajutor lui Zelenski acum, când îi dezertează ciracii pe bandă rulantă.

Despre prietenia cu Eduard Helvig, fost director al SRI și poate singurul nume din PNL care l-a propus (sau impus?) pe Crin Antonescu drept candidat la președinție, fandositul liberal s-a jurat că nici vorbă de sprijin din partea „Serviciilor”. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase lui Crin, care știe, însă, să spună despre alți candidați că ar trebui scoși din cursa electorală – „Din punctul meu de vedere, dacă nu există lucruri foarte clare care să i se poată imputa sau să îi invalideze candidatura (n.r. lui Călin Georgescu) – mă tem că există, dar nu comentez eu – ar fi bine să candideze, pentru că eu nu aş vrea ca societatea românească să scape de Georgescu printr-o măsură percepută ca represivă sau nedemocratică, ci prin votul cetăţenilor”.

Ipocrizia a îngropat România! De aceea politicienii de teapa lui Antonescu se agață cu disperare de putere și refuză să traducă simplu și corect votul românilor de la „prezidențiale” – reprezentanții PSD și PNL nu au prins turul 2, nu sunt ceea ce se vrea!