Doar Donald Trump a reușit să-l trimită pe Nicolas Maduro în fața justiției. Acesta este adevărul cu care politicienii europeni ajung să se împace: președintele american are mijloacele și voința, iar ei nu.
Impotența geopolitică a Europei devine acum o problemă. Viitorul Groenlandei este înțeles greșit. Trump nu o va „invada”, relatează The Spectator. Amenințările la adresa securității Arcticii reprezentate de China și Rusia se vor cristaliza în mințile europenilor, declarațiile performative despre „suveranitate” și viitorul NATO vor dispărea, iar discuțiile serioase vor prelua controlul. Împreună, SUA, Danemarca și alți aliați vor aborda modul în care regiunea arctică este securizată adecvat
Problema este modul în care cele două părți ale monedei occidentale – America și Europa – vor stabili un modus vivendi în era lui Trump. „Sistemul bazat pe reguli” – atât de îndrăgit de ministerele de externe, grupurile de reflecție și seminariile academice – nu mai există.
Liderii europeni sunt vinovați de o interpretare superficială a sloganului „America First”, considerând că înseamnă „America singură”, chiar dacă Trump depune eforturi pentru a pune capăt războiului din Ucraina și a acționat pentru a opri conflictul din Gaza.
Ar fi mai bine să se întrebe de ce Statele Unite fac o ajustare și cum pot ei, în calitate de aliați, să atenueze consecințele acesteia și să compenseze transferul resurselor americane în altă parte.
În prezent, considerațiile Europei cu privire la puterea militară și influență sunt mascate de discuțiile aprinse despre Trump – un președinte șerif care nu respectă practicile convenționale.
Europa a renunțat la exact ceea ce are nevoie pentru a prospera cu adevărat în noua realitate transatlantică: autonomia strategică. Sub seducția eficienței motorului de producție al Chinei, și-a externalizat industria, crezând că accesul la tehnologie și componente ieftine va dura pentru totdeauna. Și, sub ispita gazului și petrolului rusesc, și-a externalizat securitatea energetică.
La Caracas, Trump a realizat într-o singură zi mai mult decât a reușit diplomația tradițională în ultimul deceniu. Este probabil ca această tendință să continue. Ce vor face aliații Americii: vor folosi forța și banii pentru a-și spori relevanța sau vor continua să alunece spre irelevanță?
Abordarea decisivă a lui Trump în fața situațiilor din lumea reală este preferabilă agitației și paraliziei analitice care au caracterizat unele administrații americane anterioare, ONU și UE.