La mai bine de un an de la începutul creșterii prețurilor la energie, trebuie spus că Europa este supusă unui șoc de o mare violență, comparabil cu șocul petrolier din anii ’70.
În doar câteva luni, prețurile pentru 2023 au crescut de șapte ori pentru gaze și de zece ori pentru electricitate, iar prețurile la termen sunt sub presiune până la sfârșitul anului 2024.
Motivele sunt bine cunoscute: în ceea ce privește gazele, stocurile din Europa vor fi mai mici decât de obicei în vara anului 2021; în ceea ce privește energia electrică, pe lângă prețul ridicat al gazelor, capacitatea hidro din Europa de Vest va fi deosebit de scăzută, urmare a perioadelor de secetă.
Odată cu reducerea dependenței față de Rusia, a crescut dependența europeană de gazul natural lichefiat (GNL) (1/3 din consum, față de mai puțin de 20% înainte de criză).
Deoarece oferta globală de GNL este limitată de capacitatea de lichefiere, Europa atrage GNL-ul de care are nevoie la un preț ridicat, ceea ce duce la o scădere bruscă a cererii din partea industriei.Pe piața energiei electrice, primele de risc excesive conduc la prețuri la termen mai mari, în timp ce situația este inversă în cazul gazelor.
Opțiunile energetice diferă de la o țară europeană la alta, dar interdependențele sunt puternice, iar funcționarea pieței energetice, echilibrul dintre cerere și ofertă și infrastructură trebuie să fie luate în considerare la nivel continental.
Criza ne amintește, de asemenea, de locul special al energiei aflate în centrul tranziției către neutralitatea emisiilor de carbon, care trebuie să fie disponibilă și al cărei cost este un factor determinant pentru puterea de cumpărare a gospodăriilor și pentru competitivitatea întreprinderilor.
Opțiunile publice vor trebui, prin urmare, să evite pariurile excesive pe una sau alta dintre tehnologii, să rămână suficient de deschise și, mai ales, flexibile pentru a fi perfecționate în timp, ținând cont de evoluția tehnologiilor și a costurilor.
În cele din urmă, există o lecție importantă: achiziționarea eficientă, stocarea gazului și reducerea consumului energetic nu pot funcționa fără un plan european unit. Este singurul răspuns eficient în fața Rusiei.
Iata trei dintre cauzele preturilor enorme la gaz in Europa:
1) Umflarea de cateva ori a preturilor de catre traderi (smecheri, baietii destepti), aceia care cumpara de pe bursa in avans pe perioade mari productia de gaze urmand sa o vanda “cu taraita” la preturi mult mai mari.
2) Diminuarea ofertei pe piata de gaze, din cauza in primul rand a opririi importurilor de gaz rusesc, dar si a diminuarii unele capacitati de extragere la zacaminte.
3) Existenta certificatelor de carbon, care sunt sume de bani pe care le suportam in final cu totii pentru a sustine nu subventionarea producerii de energie asa-zis verde, ci pentru ca acei bani sa ajunga un buzunarele altor smecheri.
Concluzia e ca pentru scaderea pretului gazelor trebuie eliminate cauzele care duc la cresterea pretului, deci:
1) Trebuie scosi din schema traderii, adica trebuie interzisi, insa nimeni din conducerea Europei nu pune problema asa, probabil ca traderii respectivi cotizeaza foarte bine acolo unde trebuie. Trebuie abrogata legea care obliga la vanzarea gazului pe bursa (dealtfel asta e valabil si pentru electricitate), astfel incat cei interesati sa poata contracta direct cu producatorii, astfel preturile fiind cu mult mai mici.
2) Trebuie reluat importul de gaze rusesti, si trebuie ca exploatarile sa nu mai fie blocate cu ordin “de sus” (exemplu Caragele de la noi).
3) Trebuie eliminate certificatele de carbon.