Lecția unui război prostesc – țări eviscerate, economii distruse

S-a spus că minirăzboiul din Ucraina trebuie să aducă democrația la Kiev, să-l pună cu botul pe labe pe Vladimir Putin și, totodată, să reconfirme supremația Americii asupra lumii și a Europei, în mod special. Ce vedem după doi ani? O țară eviscerată (Ucraina), economii și afaceri distruse (mai ales la ruși) și o națiune peste Ocean tot mai divizată.

Conflictul ăsta a dezavantajat Rusia, așa-i, dar în același timp nimeni nu poate spune că SUA a beneficiat enorm de pe urma lui. Numai în 2022 Washingtonul a aprobat 113 miliarde de dolari în ajutor pentru Ucraina.

Deci, unde-i victoria pe toate planurile?

Rușii, întăriți în convingere că lumea are ceva cu ei

Mai departe. În 2022, bugetul Ministerului rus al Apărării era la jumătate decât a ajuns în 2023, iar pentru anul în care abia am intrat se anunță o altă creștere de 100%. Ce înseamnă asta? Că Vladimir Putin a revitalizat industria de armament, fabricile producătoare de rachete, tancuri și avioane de luptă.

Cifrele unor institute de cercetare spun că Moscova a depășit Berlinul, ajungând a cincea cea mai bogată economie din lume și cea mai mare din Europa în ceea ce privește paritatea puterii de cumpărare. Mă rog, paritate de cumpărare din asta să aibă ei parte, că rubla nu mai e primită pe nicăieri, dar nu contează. Ce este important e că, în pofida propagandei repetate a Occidentului, că Rusia a rămas fără muniție și a pierdut lupta în Ucraina, lucrurile nu stau deloc așa.

Ba e chiar mai grav!

Acum, rușii sunt întăriți în convingere că lumea are ceva cu ei și funcționează pe modul „alert”. Totul pentru industria de război, o veste pe care nimeni nu și-a vreodată să o mai audă, din ’45 încoace. Și nici nu credeam că vom mai prinde vremuri ca acelea, dar iată unde am ajuns…

Fisuri în NATO, când Europa e terorizată

Europa e terorizată zilnic cu presupusa amenințare rusă. Cândva un argument puternic pentru unitatea NATO, azi și-a cam pierdut credibilitatea, dacă vedem că Armata Roșie (sau ce a trimis Putin în Ucraina, pe front) n-a reușit nici măcar să preia controlul total în Donbas, darmite al întregii țări vecine și de același sânge. Și-atunci, de ce bau-bau-ul ăsta fluturat pe la tv de tot felul de vuvuzele plătite de firmele de lobby ale complexului militar industrial american?

Poate pentru că nimeni nu vrea să vedem un fapt evident – confruntarea SUA vs. Rusia (că asta e, dar i se spune război proxy) a expus fisurile evidente dintre statele membre NATO. La Vilnius, anul trecut, summit-ul nu a putut anunța nici măcar o dată pentru aderarea Ucrainei, chestiune care continuă să divizeze „Aliații”. Mai recent, chiar săptămâna asta, Anthony Blinken a ținut, tot la Vilnius, o videoconferință cu partenerii din NATO, iar la finalul reuniunii au existat două poziții diametral opuse. Secretarul general, Jens Stoltenberg, a ieșit în fața presei cu declarația că „NATO va sprijini militar Ucraina cu miliarde de euro”. În același timp, reprezentantul Italiei a anunțat că, „în războiul din Ucraina, a sosit timpul pentru diplomație”.

În NATO e o unitate extrem de fragilă, care pare puțin probabil să supraviețuiască acestui conflict.

Cumva, putem traduce asta prin faptul că majoritatea partenerilor europeni ai Americii doresc să pună capăt războiului și cât mai curând posibil. De ce vor asta? Pentru ce se întâmplă în Ucraina nu a făcut Europa mai sigură, așa cum s-a promis.

Și nici nu a sporit reputația internațională a Americii, cum nu i-a consolidat nici primatul. Dimpotrivă, episodul „Ucraina” a accelerat apariția unei Noi Ordini Mondiale multipolare post-americane.

Axă anti-SUA între Rusia și China

Nu doar că la nivel global s-a format o axă antiamericană între Rusia și China, dar devine tot mai puternic consolidată și influentă. De la 1 ianuarie, BRICS s-a întărit cu noi membri, ca Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită și Iran.

Ca să slăbească Rusia, SUA au blocat în mod activ comerțul între țări care nu au avut nicio legătură cu Ucraina sau cu luptele de acolo.

Această utilizare a presiunii economice pentru a obliga alte țări să se conformeze politicilor americane anti-Rusia și anti-China a avut, în mod clar, un efect contrar. Care? A încurajat până și fostele state-cliente ale SUA (Arabia Saudită și Emiratele) să caute modalități de a evita implicarea în viitoare încurcături – conflicte militare, războaie proxy – generate sau sprijinite indirect de SUA.

În loc să izoleze Rusia și China, diplomația coercitivă a Washingtonului a ajutat Moscova și Beijingul să-și consolideze relațiile în Africa, Asia și America Latină. În același timp, s-a redus influența SUA din aceste zone.

Sudul global s-a unit (comercial, deocamdată) împotriva Americii și vorbește deschis despre scoaterea dolarului din tranzacțiile comerciale.

În încheiere, vedem că politica externă a Casei Albe a adus doar suferință și distrugere în Ucraina și creșterea bugetelor de apărare în toată Europa. Întrebare: de unde vor cumpăra statele UE și NATO arme, pe ce vor cheltui aceste bugete dacă nu pe achiziții din SUA?!