„Atunci când vorbim de apărarea statului de drept, implicit de combaterea corupției și a fraudei financiare, Parchetul European va avea un rol foarte important”, a declarat, recent, Laura Codruța Kovesi. Afirmația ei devine cel puțin suspectă în condițiile în care, lucru deja cunoscut, ea nu a promovat și nu a apărat statul de drept, ci un stat polițienesc. Pentru Kovesi, noțiunea de stat de drept a însemnat doar anchete abuzive, învinuiri imaginare, ulterior demontate de instanțele de judecată, spectacolul cătușelor și plimbarea presupușilor învinuiți prin fața camerelor de filmat, spre deliciul exaltaților care cereau sânge.
Declarația ei este cu atât mai surprinzătoare cu cât, atâta vreme cât s-a aflat la conducerea DNA, niciodată nu a recunoscut supremația legii, ca valoare fundamentală a statului de drept. Încălcarea dreptului la apărare, promovarea unor procurori de teapa lui Onea și Negulescu, așa-zisa „echipă de elită a DNA”, precum și acceptarea probelor ticluite din dosare au fost printre puținele valori pe care le-a recunoscut. Acestora li s-au adăugat arestările abuzive, condamnările venite în plic de la serviciile de informații și protocoalele de colaborare dintre acestea și DNA. Este singurul stat de drept a cărui existență a recunoscut-o.
De la Augustin Lazăr, cu dragoste
Nici în momentul în care Curtea Constituțională a României a decis că locul ei nu mai este în fruntea DNA nu s-a supus legii, căci deciziile Curții au toate valoare de lege. A preferat să se ascundă în spatele lui Klaus Iohannis, care i-a oferit protecție până s-a ajuns la un adevărat scandal. Au format, astfel, un cuplu unic în analele justiției, căci președintele nu s-a sfiit vreodată să ia Constituția la șuturi atunci când interesele i-au dictat-o. Teoretic, după decizia Curții, ar fi trebuit să se întoarcă acolo de unde a parvenit în București, la un Parchet de provincie, unde lucrase la început.
Practic, nu a ajuns niciodată, pentru că a fost recuperată de Augustin Lazăr, fostul Procuror-General, pe motive de prietenie cu tatăl ei și angajată pe o funcție mai degrabă inventată cu dedicație. Postul nou, de procuror însărcinat cu îndrumarea și controlul procurorilor anticorupție, dovedește mizeria în care justiția din România se scaldă. Cu alte cuvinte, a condus execrabil anticorupția, după care a fost numită să o controleze și să o îndrume. Ăsta să fie statul de drept pe care tot bate monedă?
Aceeași unealtă, dar în mâna altora
Numirea la conducerea Parchetului European nu are legătură cu experiența ei în domeniul juridic. O medie cam la jumătatea clasamentului la absolvirea facultății, un doctorat cu cântec, cu 11 autori furați conform anumitor surse și un număr insignifiant de rechizitorii întocmite ar fi trebuit să spună totul. Nu a fost posibil, pentru că Laura Codruța Kovesi devenise deja o temă politică. Susținută de statul ei de drept, nu de cel real, a fost împinsă înainte spre Parchetul European. Klaus Iohannis nu este străin de această avansare, fiind unul dintre cei care a tranșat afacerea. În acest fel, s-a ajuns la o numire politică pentru care grupările din Parlamentul European s-au războit luni de zile. Nu mai conta experiența ei aproape inexistentă, în comparație cu a celorlalți competitori, ci faptul că Europa și SUA riscau să se facă de râs pentru diplomele și medaliile oferite, care au ridicat-o pe un podium construit din interese. Acum, de pe funcția de Procuror-șef european, Laura Codruța Kovesi ne vorbește, din nou, despre statul de drept și despre lupta anticorupție, de data aceasta în Europa, prefăcându-se că nu știe că este aceeași unealtă, de data aceasta în mâna altor stăpâni. Deci, care stat de drept?
