Ministrul Stelian Ion vine cu vești proaste. E un fel de a spune. De fapt, dinamitează întreg sistemul judecătoresc. Una peste alta, instanțele riscă să rămână ori fără bani ori cu câteva firfirici de care să tragă așa cum pot până la sfârșitul anului. Unde sunt banii, pe ce s-au dus? Ministrul nu dă explicații, vine doar cu o concluzie deloc îmbucurătoare pentru magistrați. Nu mai sunt bani pentru plata salariilor restante.
Un sfert din sumele alocate sistemului judecătoresc a fost cheltuit numai în primul trimestru. Drept urmare, judecătorii ar trebui să facă economii de 10 la sută dacă vor bani. Economii la ce? Economii din ce, din moment ce spune că nu mai sunt bani?
Știa de la început
Stilul confuz al ministrului Stelian Ion dă naștere la întrebări elementare privind planificarea și gestionarea fondurilor. S-a alcătuit un buget de stat, a fost trecut prin Parlament și acum, dintr-o dată, nu prea mai sunt bani.
Când a fost construit bugetul nu a văzut nimeni că banii sunt insuficienți? Nu s-a prevăzut și o marjă de siguranță? Stelian Ion le transmite judecătorilor că „în anul 2021 Guvernul României va menţine cuantumul brut al sporurilor şi salariilor la nivelul acordat în decembrie 2020 şi că, printr-o altă adresă din 11 martie 2021, le-a transmis acestora că „nu au fost asigurate fonduri pentru plata drepturilor salariale restante, stabilite prin hotărâri judecătoreşti și acte administrative.” Cu alte cuvinte, știa de la bun început la ce se expune, dar de abia acum își dă seama că nu mai are cu ce plăti.
40 de termene
La fel de confuză este și formularea solicitării de a se face economii. Salariile și sporurile judecătorilor rămân același, nu se clintește un leu de acolo, dar ministrul cere economii. Din ce să se facă acestea?
Nu vede, nu aude
Stelian Ion pare să nu vadă, poate nici nu vrea, ei bine, pare să nu vadă că organizarea sistemului judiciar este la pământ. Adesea, interesele ascunse în spatele marilor dosare merg până acolo încât judecata se întinde pe ani de zile. Sunt dosare care se plimbă între instanțe fără niciun motiv concret sau fără temei legal. Este doar o tragere de timp în așteptarea prescripției, dar toate acestea înseamnă bani cheltuiți anapoda. Nu cred că ministrul a calculat câși bani se consumă, bunăoară, într-un dosar care până acum a avut 40 de termene. Apoi altele cu 20, cu 30. Toate cu o singură încheiere de ședință: se amână. A avut vreo inițiativă prin care să sancționeze modul acesta de lucru? Până acum, nu.
Instrument în mâinile puterii
Dacă ar vrea să facă economii, ministrul ar trebui să umble la sporuri și salarii. Nu le poți cere magistraților să-și evalueze performanțele și, în raport de acestea, să vezi unde se poate tăia și unde nu. Întotdeauna aceștia vor ajunge la concluzia că sunt atât de buni încât nu pot fi înlocuiți. Mai mult, le-ar trebui și mai mulți bani decât încasează în prezent. Dar a umbla la veniturile judecătorilor ar fi sinucidere curată pentru Stelian Ion. Va ieși un scandal monstru, cu ministrul perdant sigur. Și nici de sporuri nu se poate atinge, indiferent cât de mari ar fi și pentru ce se acordă. Discutând la rece, se poate umbla la ele, însă în acel moment justiția nu va mai putea fi controlată. Nu va mai răspunde la comenzi, ceea ce ar fi complet dezavantajos pentru coaliția de guvernare. Oricât ar fi de deranjant și oricât de mult coaliția ar nega, adevărul este că justiția a fost și este un instrument în mâinile puterii. Iar aste valabil nu numai acum, ci așa a fost mereu, indiferent cine a fost la conducere. Stelian Ion știe că dacă face un pas greșit, partida s-a încheiat. Nu prea are cum să bage justiția la cură de slăbire, oricât de mult ar vrea. Pe de altă parte, semnalul lansat de ministru poate fi și un avertisment pentru cei care încă mai cred în independența justiției.