Jocurile sunt deja făcute la europarlamentare: Bruxelles-ul nu va permite niciodată victoria populiștilor

La doar două luni până la alegerile europarlamentare, rezultatul final pare să fie decis. „O preluare a puterii de către extrema dreaptă este în curs de desfășurare”, avertizează Foreign Policy. „De data aceasta, amenințarea extremei-drepte este reală”, adaugă Politico.

 Și, potrivit UnHerd, cu sau fără a lua în considerare utilizarea hiperbolică a termenului „extrema dreaptă”, aceste avertismente sunt justificate. Chiar dacă Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta, va rămâne cel mai mare grup din Parlament, se așteaptă ca cei mai mari câștigători să fie cele două grupuri de la dreapta PPE: Identitate și Democrație (ID) și Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR).

Conform ultimelor sondaje, aceste două grupuri ar putea reprezenta singure peste 20% din deputații europeni și ar putea avea aproape la fel de multe locuri ca și PPE.

Dacă adăugăm acei eurodeputați din partidele de dreapta care în prezent nu sunt afiliați la niciun grup, cum ar fi cei din Fidesz al lui Viktor Orban, ar putea apărea o coaliție populistă de dreapta, pentru prima dată în istoria Parlamentului European, care ar putea detrona „super marea coaliție” a celor trei grupuri centriste (PPE, S&D și Renew Europe). Totuși, acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut.

Dreapta nu este un front unit

În afară de imposibilitatea aproape totală a unei alianțe între PPE și ID, partidele populiste de dreapta din Europa sunt departe de a fi un front unit.

De fapt, în condițiile în care sondajele arată o cursă foarte strânsă între ECR și ID pentru poziția de al treilea partid ca mărime din Parlamentul European, cele două grupuri – și liderii lor neoficiali respectivi, Giorgia Meloni și Marine Le Pen – sunt angajate în prezent într-o luptă acerbă pentru conducerea dreptei europene.

Săptămâna trecută, grupul ID – care include Liga lui Matteo Salvini în Italia, Rassemblement National al lui Marine Le Pen în Franța, AfD în Germania și Partidul Libertății din Austria – s-a reunit la Roma pentru o convenție. Salvini și Le Pen și-au reafirmat refuzul de a susține un al doilea mandat Ursula von der Leyen și au criticat-o pe Meloni pentru că nu a exclus o înțelegere cu PPE în privința realegerii președintei Comisiei Europene.

“Coaliția Ursula”

Meloni consideră că perspectiva menținerii unui aliat puternic la Bruxelles este vitală pentru supraviețuirea guvernului său, chiar și cu prețul dezamăgirii alegătorilor și a propriului său aliat din coaliție. Preocupările lui Le Pen, pe de altă parte, sunt foarte diferite: în timp ce se pregătește pentru o confruntare cu Macron, are nevoie de fiecare vot al nemulțumirilor pe care îl poate obține.

Chestiunea realegerii lui von der Leyen scoate la iveală falii profunde în cadrul dreptei europene. Faptul că Meloni, cu unul dintre cele mai mari și mai puternice partide populiste de dreapta din Europa ar susține o nouă „coaliție Ursula”, alături de Macron și de socialiști, ar fi o lovitură simbolică uriașă pentru orice pretenție că populismul de dreapta reprezintă o alternativă viabilă la curentul politic principal european.

Bruxelles dictează și șantajează –  populiștii se supun

Totuși, cel mai mare obstacol în calea apariției unui front unitar al dreptei europene-populiste nu are prea mult de-a face cu diferențele ideologice ale partidelor, ci este legat de natura însăși a Uniunii Europene. Datorită gradului de control economic și financiar pe care Bruxelles-ul îl exercită asupra statelor membre, în special asupra celor care fac parte din zona euro, chiar și guvernele „populiste” nu prea au de ales decât să se supună  UE.

La urma urmei, UE nu a avut niciun fel de scrupule în a recurge la șantaj financiar și monetar în trecut, inclusiv împotriva țărilor care nu fac parte din zona euro, așa cum a făcut recent cu Ungaria după ce Orbán a declarat că se va opune prin veto ultimului pachet de sprijin al blocului pentru Ucraina.

Amenințarea Bruxelles-ului de a sabota economia Ungariei a fost revelatoare pentru mentalitatea neocolonială care domină instituția UE – și pentru cât de departe va merge pentru a pune la respect guvernele recalcitrante.

Rezultatul este că partidele populiste, în special în zona euro, își pot permite să fie radicale doar în măsura în care se află în opoziție, dar sunt forțate să își trădeze promisiunile electorale odată ce ajung la putere.