AcasăPoliticaJocul dublu făcut de Erdogan. Laudă Palestina și ajută Israelul

Jocul dublu făcut de Erdogan. Laudă Palestina și ajută Israelul

Cândva apreciat pentru lecția ținută ex-premierului israelit Shimon Peres cu privire la crimele de război sau pentru curajul de a se dezlănțui la Davos 2009 cu privire la situația Palestinei, Recep Tayyip Erdogan s-a transformat într-un politician veros, pentru ca vorbele nu mai sunt completate și de fapte. La președintele turc, acțiunea a luat locul propagandei, iar duplicitatea a început să-i fie binecunoscută în tot Orientul Mijlociu.

Recent, Erdogan le-a transmis liderilor lumii să boicoteze ediția din 2024 de la Davos a Forumului Economic Mondial din cauza genocidului comis în Fâșia Gaza.

Dar, oricine a acordat atenție acțiunilor, nu vorbelor „Sultanului”, a observat că, de la începutul conflictului Israel – Hamas, el una a spus și alta a făcut.

Cine e Erdogan, cu adevărat?

Nu s-a ferit chiar să numească Israelul „stat terorist”, iar pe Benjamin Netanyahu să-l compare cu sinistrul Adolf Hitler.

Ba chiar și-a atac și partenerii din NATO, spunând: „În timp ce blestemăm administrația israeliană, nu îi uităm pe cei care susțin deschis aceste masacre și pe cei care se străduiesc să le legitimeze”. Referirea la SUA și ceilalți aliați occidentali ai americanilor a fost mai mult decât evidentă. „Ne confruntăm cu un genocid în Gaza”, a tunat Erdogan.

Cu toate acestea, stilul „Erdogan” a lovit din nou, iar retorica înaltă nu s-a tradus și în acțiuni tangibile. În schimb, parcă totul este doar o strategie bine concepută pentru a gestiona relația cu publicul turc, căruia trebuie să i se transmită mesajul că Ankara joacă un rol important în orice soluționare a conflictului din Gaza.

Înțelegând că există o mare probabilitate de schimbare politică internă la Tel Aviv și care ar pune capăt carierei lui „Bibi” Netanyahu, liderul Turciei și-a concentrat atacurile asupra primului-ministru israelian. În același timp, a avut grijă să nu deranjeze Knesset-ul prea tare, menținând relații comerciale normale cu Israelul.

Pe final de an 2023, Erdogan îl rechema acasă pe ambasadorul turc la Tel Aviv și anunța că „Netanyahu nu mai este o persoană cu care putem vorbi. L-am anulat”. Dar, în ciuda acestei dezavuări diplomatice, comerțul dintre Turcia și Israel a înflorit. Cum așa? În plin masacru în Palestina, pe care Erdogan jură să o apere? Da, fix așa! Ca să-i închidă gura „Sultanului”, Israelul a importat din Turcia produse de 430 de milioane de dolari în luna decembrie, o creștere cu aproape 35% a volumului comercial dintre cele două țări. Nici măcar înainte de izbucnirea războiului nu vindea Turcia atât de bine în Israel!

Mai departe. Ankara rămâne un jucător-cheie în lanțul de aprovizionare cu petrol al Israelului, care importă țiței din Azerbaidjan prin conducete turcești. Deși Iranul și Axa Rezistenței au insistat să fie oprit exporturile de petrol și alimente către Israel, în solidaritate cu Palestina, Turcia vede doar propriile interese, iar cele cu Tel Avivul sunt chiar strategice.

Chiar Antony Blinken, la ultima sa vizită în regiune, a dat de înțeles că există un obiectiv comun în zonă, între Turcia și Israel – „Liderii cu care petrecem timp sunt pregătiți să-și ia angajamentele necesare, să ia deciziile grele pentru a avansa toate aceste obiective, pentru a avansa această viziune pentru regiune”.

Factorii care afectează poziția turcă

Poziția Turciei cu privire la războiul actual din Palestina este modelată de o interacțiune complexă de factori interni și externi, care au influențat politica sa de ani de zile. Elementele-cheie includ, printre altele, criza economică din 2018, o creștere a naționalismului în țară, impactul dinamicii puterii globale (care implică SUA, China și Rusia) asupra regiunii, relațiile tensionate ale „Sultanului” Erdogan cu Occident.

Păstrarea unor bune relații cu Israelul se aliniază viziunii lui Erdogan despre o Turcie puternică, nod vital de tranzit energetic din Asia de Vest către Europa.

Să nu uităm că Turcia este prima națiune musulmană care a recunoscut Israelul, în 1949, la doar un an de la fondarea statului.

Așadar, iată de ce retorica lui Erdogan este una, iar practica, alta. Este puțin probabil ca el să modifice semnificativ alinierea geopolitică a Turciei cu privire la problema palestiniană, mai ales atunci când banii sunt în joc.

author avatar
Nicholas Cezar Redactor