Jocul ascuns al lui Putin într-o regiune “butoi cu pulbere”

La 17 aprilie, o coloană de blindate și camioane rusești a trecut printr-o serie de orașe azere prăfuite, în timp ce se îndepărtau de Nagorno-Karabah, un teritoriu din inima Caucazului de Sud pentru care Azerbaidjanul și Armenia s-au luptat timp de mai bine de trei decenii.

Deși i-a luat pe mulți prin surprindere, plecarea Rusiei a consolidat și mai mult o schimbare de putere care a început la sfârșitul lunii septembrie 2023, când Azerbaidjanul a ocupat teritoriul și, aproape peste noapte, a forțat exodul în masă a aproximativ 100.000 de armeni din Karabah – iar forțele rusești au stat deoparte.

Azerbaidjanul are resurse semnificative de petrol și gaze, o armată puternică și legături profitabile atât cu Rusia, cât și cu Occidentul.

În lunile care au trecut de la preluarea de către Azerbaidjan a Nagorno-Karabah, Armenia, un aliat tradițional al Rusiei, s-a îndreptat tot mai ferm spre Occident, relatează Foreign Afairs. Între timp, partidul de guvernământ din Georgia întrerupe trei decenii de relații strânse cu Europa și Statele Unite și pare să vrea să își imite vecinii autoritari.

În această reorganizare a Caucazului de Sud sunt ascunse motivele complexe ale Rusiei însăși. Regiunea – cunoscută de ruși sub numele de Transcaucazia – a avut o importanță strategică fluctuantă de-a lungul secolelor. Atingerea imperială nu a fost la fel de puternică acolo ca în alte părți ale Imperiului Rus sau ale Uniunii Sovietice. După destrămarea URSS, Moscova a încercat să își mențină influența prin manipularea conflictelor etnoteritoriale locale, menținând cât mai multe trupe pe teren.Dar războiul din Ucraina și regimul de sancțiuni occidentale au schimbat acest calcul.

Cursa cu Occidentul

Prin decizia de a retrage trupele din Azerbaidjan, Kremlinul recunoaște că securitatea economică în Caucazul de Sud – cel puțin pentru moment – este mai importantă decât varianta dură. Rusia are nevoie urgentă de parteneri de afaceri și de rute comerciale care să spargă sancțiunile în sud.

Azerbaidjanul este un actor în politica energetică Est-Vest, furnizând petrol și gaze care sunt transportate prin două conducte prin Georgia și prin aliatul apropiat Turcia către piețele europene și internaționale. Având o graniță comună cu Iranul, servește, de asemenea, drept poartă de acces nord-sud între Rusia și Orientul Mijlociu.

Peședinții Ilham Aliev și Vladimir Putin știu cum să facă afaceri împreună, într-o relație construită mai mult pe baza legăturilor personale și a stilului de conducere decât a legăturilor instituționale.

Pentru Putin, toate acestea fac parte dintr-o cursă cu Occidentul pentru a crea noi rute comerciale care să compenseze ruptura economică provocată de războiul din Ucraina.

Din 2022, guvernele și companiile occidentale au încercat să modernizeze așa-numitul Coridor Mijlociu, ruta care transportă mărfuri din vestul Chinei și Asia Centrală către Europa prin Marea Caspică și Caucazul de Sud – ocolind astfel Rusia. La rândul său, Rusia a încercat să își extindă propriile conexiuni către Orientul Mijlociu și India, atât prin Georgia, cât și prin Azerbaidjan.

Într-un raport publicat în luna martie, Institutul Oxford pentru Studii Energetice a sugerat că Azerbaidjanul, în colaborare cu Turcia, ar putea contribui la crearea unui hub pentru ca gazul rusesc să ajungă pe piețele externe fără sancțiuni.

Legătura cu Iranul

O parte esențială a ambițiilor schimbătoare ale Rusiei în Caucazul de Sud este de a reconstrui rutele de transport către Iran. Cea mai atractivă este cea pe care Azerbaidjanul o numește Coridorul Zangezur, legătură rutieră și feroviară proiectată prin sudul Armeniei, care ar lega Azerbaidjanul de Nakhchivan, o exclavă azeră învecinată atât cu Iranul, cât și cu Turcia.

Moscova ar avea o conexiune feroviară directă cu Teheranul –  care a devenit un furnizor important de arme pentru forțele rusești care luptă în Ucraina.

Prin urmare, deschiderea coridorului ar putea fi esența noii înțelegeri dintre Azerbaidjan și Rusia: în schimbul retragerii forțelor rusești din Karabah – un pas care a oferit conducerii azere o victorie internă majoră – Azerbaidjanul ar putea accepta controlul de securitate rusesc asupra traseului planificat prin sudul Armeniei.

Dacă un astfel de plan este pus în aplicare, Statele Unite și aliații lor occidentali ar vedea cum Rusia  face un mare pas înainte în direcția stabilirii unei râvnite legături cu Iranul.