Decizia Israelului de a pune în aplicare o pauză zilnică de zece ore în operațiunile militare din zone precum Al-Mawasi, Deir al-Balah și orașul Gaza, reflectă presiunea externă imensă și uneori irațională, care nu se bazează pe fapte obiective, ci pe o campanie de imagini și emoții.
Adevărat, locuitorii din Fâșia Gaza se confruntă cu foametea, dar Hamas poartă vina: confiscă camioanele, vinde ajutoarele pe piața neagră și folosește criza alimentară atât ca instrument coercitiv intern, cât și ca armă de PR internațional.
Orice ajutor pe care gruparea teroristă îl permite nu se va datora preocupării pentru populație, ci pentru că obține un beneficiu strategic – timp pentru regrupare, concesii din partea Israelului sau un avantaj de imagine.
Rolul ONU și în special al UNRWA complică și mai mult situația, potrivit The Spectator. Surse israeliene și independente au documentat de mult timp infiltrarea profundă a acestor agenții de către agenții Hamas.
În ultimele săptămâni, Israelul a permis jurnaliștilor să intre în Gaza pentru a asista la depozitele masive de ajutoare pe care ONU refuzase să le distribuie – ajutoare aprobate de controalele israeliene.
În timp ce Israelul ia o pauză, Hamas nu o face. Va folosi perioada de acalmie pentru a studia mișcările convoaielor de ajutor și modelele logistice israeliene, adunând informații care îi permit să saboteze mai eficient misiunile umanitare.
Încetarea ostilităților pentru livrarea ajutoarelor devine o armă cu două tăișuri: benefică din punct de vedere operațional pentru Hamas și corozivă din punct de vedere psihologic pentru Israel.
Cadrul actual de negociere pentru un acord privind ostaticii ilustrează și mai mult această asimetrie. Hamas oferă o livrare lentă a unor prizonieri în viață și a corpurilor celor pe care i-a ucis, în schimbul unei încetări a focului de 60 de zile. I-ar permite să se reabiliteze în timp ce Israelul stagnează.
Cererea de a transfera din nou controlul asupra ajutoarelor către ONU face parte din același plan: slăbirea capacităților Israelului de a elimina influența Hamas în Gaza.
Pentru a-și menține legitimitatea morală și strategică în ochii aliaților săi, Israelul trebuie să acționeze împotriva propriilor interese operaționale. Trebuie să permită ajutoare despre care știe că vor fi exploatate, să tolereze actori despre care știe că sunt compromiși și să accepte narațiuni despre care știe că sunt false.
Pauzele tactice nu sunt victorii umanitare. Sunt mișcări defensive într-un război în care imaginile contează mai mult decât faptele.