Importanța atribuită Orientului Mijlociu a apărut ca o prioritate majoră pentru Statele Unite, determinată de trei factori cheie.
Primul factor se referea la rezervele abundente de țiței din regiune. În timpul Războiului Rece, mai mult de jumătate din resursele mondiale de petrol și gaze naturale erau concentrate în Golful Persic, ceea ce făcea ca securitatea și stabilitatea aprovizionării cu energie să fie critice pentru industriile occidentale.
În al doilea rând, crearea unei zone tampon strategice în Orientul Mijlociu și în lumea islamică, menită să limiteze accesul Uniunii Sovietice la rutele maritime, a jucat un rol crucial în susținerea leadership-ului global american.
În cele din urmă, importanța Orientului Mijlociu pentru Statele Unite a decurs din imperativul de a asigura securitatea Israelului. Aceste trei considerente strategice au făcut ca afacerile din regiune să fie punctul central al politicii externe americane timp de câteva decenii. Prin urmare, Casa Albă a dedicat o energie și un efort substanțial gestionării relațiilor cu actori-cheie, precum Libanul, Iranul și Palestina.
Dar în cercurile politice au apărut preocupări cu privire la risipa de energie și resurse de către SUA în Orientul Mijlociu. Una dintre ele a presupus diminuarea puterii de conducere globală a Americii.
Vinovatul pare a fi China: influența ei se extinde acum la nivel global, provocând SUA la fiecare pas. China se clasează în prezent ca a doua țară ca mărime în ceea ce privește cheltuielile de apărare la nivel global, cu un buget depășind bugetele combinate ale Marii Britanii, Germaniei, Franței și Japoniei.
Aceste cifre sunt îngrijorătoare pentru Statele Unite, având în vedere faptul că nicio națiune nu ar aloca trilioane trilioane de dolari pentru înarmare doar pentru a-și proteja interesele comerciale.
Numeroși experți în domeniul relațiilor internaționale susțin că, pe măsură ce China își consolidează prezența în regiunea Asia-Pacific, ar fi inoportună fragmentarea puterii americane între angajamentele din Orientul Mijlociu sau din Ucraina. Dar se pune întrebarea dacă punctele focale tradiționale ale politicii externe americane vor trece acum în plan secundar.
Potrivit ambasadorului Martin Indyk, membru al Consiliului pentru Relații Externe, Statele Unite au suferit pierderi uriașe și inutile în Orientul Mijlociu. În articolul său publicat în Wall Street Journal, Indyk afirmă că obiectivele stabilite de americani în perioada Războiului Rece nu mai sunt relevante în prezent. De exemplu, el susține că dependența SUA de petrolul din Orientul Mijlociu a ajuns la final, iar Israelul își permite să își asigure propria securitate.
De asemenea, “nici problema Palestinei, nici Siria nu ar trebui să mai fie problema americanilor”. În plus, eșecurile dureroase din Irak și Afganistan se află în atenția factorilor de decizie politică din Congres și de la Casa Albă. Aceste războaie au dus la pierderea a mii de vieți americane și la cheltuirea de miliarde de dolari, cu rezultate minime pentru aceste sacrificii.
În prezent, țările din Orientul Mijlociu sunt mulțumite de interesul Chinei în regiune, deoarece aceasta reprezintă o putere alternativă capabilă să echilibreze politicile occidentale.Profitând de competiția globală dintre China și Statele Unite, națiunile locale vor încerca să își impună dorințele asupra marilor puteri.
Pentru ca SUA să își mențină poziția de lider global, pare imposibil să renunțe la Orientul Mijlociu în favoarea adversarilor săi. Cu toate acestea, se așteaptă de la politicienii americani să nu repete greșelile experiențelor anterioare din Irak și Afganistan, ci mai degrabă să abordeze regiunea prin asimilarea lecțiilor din aceste eșecuri.
Dacă Washingtonul dorește să își asigure succesul în Orientul Mijlociu, trebuie să renunțe la impunerile sale unilaterale și să acorde prioritate ascultării aliaților săi din regiune.