Iowa – următorul pas spre războiul civil în SUA?

După victoria sa din Iowa, Donald Trump este favorit pentru a deveni candidatul republican la alegerile prezidențiale din noiembrie.

Comentatori de frunte ai stângii avertizează că, dacă va fi reales, va deveni un dictator și va pune capăt democrației. Între timp, la dreapta, convingerea este de neclintit că Joe Biden este incapabil să îndeplinească îndatoririle de președinte și nu va supraviețui unui al doilea mandat.

Acest gen de  discuții  nu apar doar în timpul unui sezon electoral. Mai degrabă sunt semnele unei dislocări mult mai profunde în societatea americană – și au  resuscitat ideea, altădată de neconceput, a dezbinării sau, în limbajul de astăzi, a „divorțului național”.

Cei care cred că astfel de îngrijorări sunt numai isterie, ar trebui să-și aducă aminte că drumul Americii către Războiul Civil a durat zeci de ani, notează UnHerd.În martie 1850, politicianul sudist John C. Calhoun a dat un avertisment clarvăzător în fața Senatului: „Este o mare greșeală să presupunem că dezbinarea poate fi realizată printr-o singură lovitură. Corzile care leagă aceste state într-o Uniune comună sunt mult prea numeroase și puternice pentru asta. Dezbinarea trebuie să fie opera timpului”.

A fost nevoie de aproximativ 40 de ani – de la primele pasiuni dezlănțuite de Compromisul Missouri din 1820 până la bombardarea Fort Sumter în aprilie 1861 – pentru ca aceste corzi să se rupă.

De la Bush vs. Gore în 2000, America a început acum aproape un sfert de secol un proces de delegitimare a alegerilor naționale și de demonizare a adversarilor politici. O întreagă generație a fost crescută cu cinismul celor mai în vârstă, alimentată de social media și de știrile senzaționale.

Povestea tragică a divizării treptate a Nordului și Sudului oferă avertismente dure pentru zilele noastre. Ceea ce pare să se prefigureze a fi o revanșă Biden-Trump va diviza și mai mult națiunea.

America se transformă mai mult într-un stat al extremelor. Politica cu sumă zero nu este deloc politică, ci rezultatul eșecului politicii de a crea un sentiment comun, chiar dacă nu pe deplin satisfăcător, de compromis și acomodare.

Într-un sondaj realizat în 2021 de Universitatea din Virginia, peste 80% dintre votanții lui Biden și Trump au declarat că aleșii din partidul opus reprezintă „un pericol clar și prezent pentru democrația americană”. Cel mai șocant este că 41% dintre votanții lui Biden și 52% dintre votanții lui Trump au declarat că lucrurile sunt atât de rele, încât susțin secesiunea.

Doi ani mai târziu, aceste cifre au rămas în esență aceleași într-un sondaj Ipsos, o cincime dintre americani dorind cu tărie să se separe.

Pe măsură ce ura și panica se răspândesc în societatea americană, este oare perspectiva teribilă a unui război civil cu adevărat de neconceput? Nu ar putea repeta cursul anilor 1860 – pentru că astăzi țara nu se confruntă cu o diviziune secțională distinctă –  ci mai degrabă cu o confruntare în interiorul fiecărui oraș și stat.

Ce ziceți de o prăbușire socială generală care ridică vecinul împotriva vecinului? Din nou, complexitatea infinită a unui astfel de conflict ar putea împiedica izbucnirea lui, dar în Spania anilor ’30, ciocnirile regulate dintre susținătorii republicani de stânga ai guvernului și naționaliștii conservatori au dus în cele din urmă la un război civil total în 1936, armata însăși împărțindu-se în forțe opuse.

Ideea este că, odată ce un popor decide că nu poate trăi împreună, este imposibil de prezis cum ar putea izbucni conflictul. Dar a spune că nu se poate întâmpla înseamnă a ignora istoria.

Chiar și Abraham Lincoln a minimalizat amenințarea secesiunii sudiste în timpul campaniei din 1860, nevenindu-i să creadă până când nu a fost prea târziu că Sudul va face vreodată un astfel de pas final.