Vă mai amintiți de Summitul de la Sibiu, din mai 2019? Klaus Iohannis se lăuda că a fost organizat la inițiativa lui, pentru a demonstra importanța și forța României în Europa. Dacă vă ghidați după documentul numit pompos Declarația de la Sibiu, ați spune că are dreptate. Conține atâtea banalități cum numai el putea debita. În realitate, conform jurnaliștilor de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, întâlnirea fusese organizată la sugestia lui Jean-Claude Juncker, cu scopul de a întări poziția lui Iohannis în lupta cu PSD. S-ar fi dorit și eforturi pentru unitate din partea liderilor europeni, dar nu și-au găsit prea multe puncte comune.
Până la urmă, s-a aflat că a fost mai degrabă o cacealma, căci participanții au fost interesați doar de împărțirea pozițiilor în noua configurație a Uniunii Europene. Iohannis a negociat ceva? Nu, pare că nu a fost băgat în seamă, învârtindu-se mai mult ca un chelner printre invitați. După alegerile europarlamentare, când la Comisia Europeană se negociau fie și de principiu funcțiile, Iohannis a fost auzit spunând doar „Yes!” Adică? Ce „Yes”? E limpede că nu a negociat nimic.
Minte și tace
Hulit sau nu pentru jocul lui în politică, Victor Ponta avea totuși dreptate când afirma că Iohannis, indiferent unde ar merge, nu negociază. Și nu pentru că n-ar fi în stare să deschidă gura, ci pentru că rolul lui este doar de marionetă uneori, alteori de decor. Semnează ce-i pune sub nas Angela Merkel, nu comentează, iar când ajunge acasă este la fel de mut. Și nu greșea.
Minte cu dezinvoltură și, când lucrurile se încurcă sau e dat în vileag, tace. Negocierile de patru zile și patru nopți pentru cele 80 de miliarde de euro ilustrează cel mai bine acest fapt. Nu el a obținut banii, era doar suma care îi revenea României după un algoritm european. A tăcut, cum a tăcut și când suma s-a redus la 30 de miliarde.
Modificarea discursului
Acasă face pe patriotul, ne asasinează cu iubirea lui în declarații. Cine ar timp să-l asculte sau e complet lipsit de informații și cultură politică e tentat să-l creadă. De câteva luni bune bate monedă pe certificatul de vaccinare. S-a opus acestuia, declarând că România are cu totul alte principii. Era de acord ca documentul să fie folosit din motive medicale, dar doar atât. E adevărat că de la refuz și până la motive medicale n-ar fi prea mare diferența, dar politica șarlataniilor se face cu pași mici. Poziția lui Iohannis a fost foarte fermă în privința certificatului european de vaccinare, dar numai la început. După care a început să-și modifice discursul. „N-am fost reticent faţă de ideea unui certificat. Am fost reticent faţă de ideea unui paşaport discriminatoriu de vaccinare. Nu cred că putem să facem o discriminare pe baza vaccinării. Nu putem să împărţim cetăţenii europeni în două categorii, unii să meargă în concediu şi alţii să nu meargă. Deci, sunt drepturile care sunt statuate şi care sunt garantate pentru toată lumea”, a declarat el la sfârșitul lui aprilie.
Nu îl interesează
Ce a făcut președintele acum? Aflat la Consiliul European, a schimbat foaia. I-a pierit elanul cu refuzul și a acceptat certificatul verde, transformat în pașaport verde digital. Nu îl mai deranjează încălcarea drepturilor omului și discriminarea care se face în baza documentului. „Nu existenţa certificatului este problematică, ci felul cum îl folosim, să-l folosim pentru motive medicale, dar să nu facem din acest instrument un instrument al discriminării”, afirma el la începutul lunii. Nu are cum să nu-și dea seama că tocmai asta a făcut, că a girat apariția unui document care ne împarte în vaccinați și nevaccinați. Pentru asta a negociat la Consiliul European. E un fel de a spune că a negociat, pentru că, în realitate, a fost de acord cu soluția impusă de UE. Sigur că declarația lui nu mai seamănă cu cea de la început, în care se opunea lăsând impresia că reprezintă punctul de vedere al României, dar credeți că pe el interesează?
