Iohannis sapă, România se îneacă

Luat la șuturi de americani, care i-au transmis clar că nu vorbesc cu un muribund politic, Klaus Iohannis s-a ambiționat și a început să sape la temelia… legilor din țară. „Național” a avertizat din timp asupra acestor uneltiri puse la cale, iar acum dezvăluirile noastre sunt confirmate de aproape întreaga breaslă din media. În timp ce președintele vrea cu orice preț să se agațe de o funcție după terminarea mandatului la Cotroceni, România se îneacă sub furia ciclonului Boris, care a găsit în indolența și nepriceperea meteolichelelor ANM-iste teren fertil pentru revărsarea furiei.

Dezastrul din sudul Moldovei cu greu își poate găsi un episod similar în istoria recentă a României. Ne amintim de inundații teribile în zonă și acum 11 ani, iar mai înapoi regăsim ce a fost pe lângă Timișoara, în 2005, când locuitorii  din zonă au spus că au văzut „Marea Banatului”. De fiecare dată, românii greu încercați au primit, pe lângă ajutoare guvernamentale, și o vorbă bună din partea șefului statului aflat în funcție la momentul respectiv.

Mandatul lui Iohannis a început cu tragedia de la clubul Colectiv și se încheie, iată, cu dramele din Galați și Vaslui. În primul caz, liderul de la Cotroceni a mers imediat la locul faptei, aprinzând lumânări, iar apoi s-a deplasat în stradă, crezând că are nevoie de sprijinul populației pentru a demite tot Guvernul Ponta.

Diferența dintre atunci și acum stă nu numai în atitudinea meschină de care a dat dovadă președintele și întreaga-i administrație din subordine, ci trebuie căutată în interesul de moment. În 2005, Iohannis voia „Guvernul meu”. În 2024, are alte preocupări, tot personale, dar mai urgente – nu-și găsește locul în viitoarea scenă politică de la București și vrea să prindă o poziție cât mai în stradă; plus de asta că nici nu mai poate apela la oameni, să-i fraierească vorbindu-le despre pericolul pe care îl reprezintă „ciuma roșie”.

Disperarea locuitorilor din Moldova nu se aude și la Sibiu, acolo unde președintele fuge cu regularitate, în weekend, să se relaxeze fie la un meci de golf, fie la o plimbare pe munte.

Între timp, românii supraviețuiesc cum pot și cum au fost învățați – strâng din dinți, se ajută unii pe alții, dorm înghesuiți în containere, zic rugăciuni și merg mai departe. Dacă aveau și ei șase case, acum erau liniștiți, chiar dacă le lua apa una, tot rămâneau cu cinci. Ghinion!

Artificii și calcule

Klaus Iohannis nu are timp să meargă la sinistrați, are ale preocupări, își caută sprijin pentru a prinde un loc pe lista PNL de Senat. În treacăt fie spus, e doar o acoperire, planul său țintește direct fotoliul de premier, la Palatul Victoria, dar pentru a ajunge acolo are nevoie să fie „în joc”, trecut pe foaie, ca parlamentar. Dacă rămâne spectator, rol rezervat foștilor președinți, trebuie să meargă pe la tot felul de simpozioane, să țină fel de fel de discursuri pompoase și lui nu-i place așa, el e învățat să încaseze leafa și să nu facă și să nu zică nimic.

Ca să ajungă Iohannis parlamentar trebuie modificată legea 208/2015, iar în acest sens se vorbește că PNL ar urma să introducă amendamentul care să-i permită acest lucru. Deocamdată, șeful statului  nu poate fi trecut pe lista PNL la Senat pentru că, potrivit Constituției, președintele nu poate fi membru al niciunui partid. Și nici ca independent nu are curaj să se arunce în luptă, că știe că nu-l votează nimeni, așa că trebuie să se agațe de remorca liberală. Amendamentul ar urma să sune astfel – președintele României, în funcție la data alegerii Camerei Deputaților și Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni de mandat, poate candida ca independent pe listele unui partid politic pentru obținerea unui mandat de deputat sau senator.

Problema lui Iohannis este că avem un termen limită de depunere a listelor pentru „parlamentare”, 17 octombrie. Ca o astfel de lege să treacă în mai puţin de o lună – atenție, vorbim despre o lege organică, deci este nevoie de un număr mare de voturi pentru aprobare! – este nevoie de PSD. Fără sprijinul social-democraților, un astfel de proiect nu are șanse să fie adoptat.

Așadar, Iohannis e la mâna lui Ciolacu, iar situația nu-i convine deloc. Atât de tare îl deranjează încât miercuri, la aniversarea Curţii de Conturi, organizată la Ateneul Român, președintele a lăsat un scaun gol între el și premierul de la „ciuma roșie”.

Poziția PSD față de această poveste a fost cel mai bine exprimată de Marcel Ciolacu – „Nu am discutat despre candidatura lui Iohannis pentru un post de senator deoarece presupun că peşedintele Iohannis nu vrea să candideze pe listele PSD. Nici PSD (n.r. – nu vrea ca Iohannis să candideze pe listele sale)”.

Klaus vrea să supună PNL

Știm că Iohannis vrea să supună PNL, dar întrebarea care se pune acum este dacă liberalii mai vor să primească lângă ei. Sunt voci care spun că am avea o surpriză…

Liberalii au păreri împărțite, ca în orice partid democratic, dar ce trebuie să înțeleagă Iohannis din tot ce i se întâmplă este că PNL nu mai stă preș la picioarele lui, așa cum încă visează el. Sunt voci puternice pe Modrogan 1 care spun că președintele Iohannis nu are ce căuta pe listele PNL pentru Senat fiindcă ar trage în jos partidul, i-ar „faulta” serios scorul electoral; iar partidul și așa avertizat cu „galben” la alegerile locale din 9 iunie!

Pot fi combătuți cu argumente acești liberali? Nu prea, având în vedere numeroasele scandaluri în care a tot fost implicat Klaus Iohannis; poate doar Traian Băsescu l-a întrecut, dar asta este o altă poveste, vorbim de un personaj căzut în beția puterii. Timp de 10 ani, Iohannis și-a bătut joc de români prin atitudinea afișată, a călcat în picioare Parlamentul – să reluăm efectele cazului „Colectiv”? -, a pătat imaginea în afară a țării pe final de mandat, încercând un șantaj de cea mai joasă speță la liderii Occidentului (a cerșit un loc la Bruxelles, apoi a amenințat pentru a obține o poziție în cadrul NATO), a bătut toate recordurile la deplasări și plimbări peste hotare, pe banii contribuabililor.

Cu un asemenea „aliat”, nu-i de mirare că nimeni nu-și dorește să se mai întovărășească. Și istoria se scutură de el și-l va arunca în groapa uitării peste numai câțiva ani.