Este tot ce a putut să realizeze după aproape șapte ani de mandat și cinci ani de discuții pe seama „României Educate”. Iohannis risca să părăsească Palatul Cotroceni fără ca în urma lui să rămână vreun proiect de țară. Trecerea lui prin istoria modernă nu avea șanse să fie marcată de un program important dacă nu repunea pe tapet un proiect vechi și obosit, pe care a încercat să-l resusciteze. Nici de data aceasta nu a avut noroc. „România Educată”, proiectul inițial, a fost băgată la reanimare și, după operații și perfuzii, cu greu a fost sprijinită de marginea patului. Pe ușa salonului scrie în continuare „România Educată”, dar în interior zace „Educația cârpită”.
Ceea ce nu a reușit în cinci ani de când a anunțat proiectul, Iohannis crede că a rezolvat în trei zile de discuții. În realitate, nu a rezolvat nimic. Și nici nu va avea cum să o facă pe viitor, pentru că „România Educată” nu numai că este departe de ceea ce ar fi trebuit să fie, dacă e să ne ghidăm după titlu, dar nu spune nimic concret. Nu are conținut, e lipsită de soluții și conține doar frânturi de idei. Este o educație peticită, dar cusută cu fir de aur, pentru că tot ce iese din gura președintelui este de o valoare inestimabilă.
E prea de tot!
Cinci ani și 10.000 de oameni implicați în proiect. Cinci ani și peste 8.000 de respondenți la consultările online. Cinci ani și peste 1.200 de participanți la dezbaterile regionale. Șapte grupuri tematice și peste 80 de evenimente organizate de alte părți interesate. Atâta cheltuială de forțe și bani ca să aflăm ce? Că elevii au voie să schimbe liceul în care învață în baza unor examene de diferență. Iohannis, e prea de tot! Asta era problema din cauza căreia școala românească șontâcăia?
Pentru asta a fost nevoie de trei zile de dialog cu partidele, specialiștii din învățământ și societatea civilă? Problema s-ar fi putut rezolva printr-o reglementară ministerială, dar trebuia creată impresia că doar președintele a venit cu soluția salvatoare. De aia sunt elevi care cred că Baba Novac a fost femeie? De aia scriu Ana I. Pătescu? Că nu descoperise Iohannis posibilitatea de a se transfera la alt liceu?
Sărăcia, mai tare decât Istoria
Niciun cuvânt despre abandonul școlar și cauzele lui. Nicio vorbă despre sărăcia lucie din mediul rural, fapt ce duce la renunțarea la învățătură. Copiii au de ales. Ori nu mai fac școală, pentru a-și ajuta părinții acasă sau la muncă pe câmp, ori abia de termină cinci sau șase clase. Pentru a merge cu oile la păscut nu au nevoie de mai mult. Degeaba anunță Iohannis că se vor construi 2.500 de școli cu banii veniți prin Planul Național de Reziliență și Redresare, că se vor dota 10.000 de laboratoare școlare și se vor mobila 75.000 de săli de clasă. Cine se va îmbulzi în ele, din moment ce la țară sărăcia e mai puternică decât Istoria sau Matematica, din moment ce lipsa perspectivelor după absolvire doboară intenția sau dorința de a învăța? Apoi, o Românie în care se pune accentul pe învățământul online, dar fără a exista minimul de dotări necesare, nu se mai poate numi educată. Va fi doar o țară cu educație cârpită pe ici pe colo.
Schimbarea de titlu
Ce mai descoperit Iohannis? Că bacalaureatul rămâne obligatoriu și că, fără promovarea acestuia, nu se poate avansa la învățământul superior. Chiar își bate joc de noi sau atât îl duce mintea? Când a fost vreodată altfel? Era nevoie de cinci ani de discuții cu mii și mii de participanți pentru a se ajunge la lucruri dinainte știute? Sau era nevoie de un consens politic, cu partide convocate la Cotroceni, cu tam-tam în presă, pentru a lăsa impresia unei consultări naționale serioase, pe care numai el o putea realiza? Vreo schimbare de esență? Vreo evoluție? Vreo inovație pentru a face programa școlară mai flexibilă și mai atrăgătoare? Nu. Singura schimbare a fost de titlu. Din „România Educată” în „Educația cârpită”. În fond, la ce te poți aștepta de la un profesoraș care abia a smuls un 7 la definitivat, dar care acum are pretenții de reformator al învățământului?
