Ultimele ieșiri publice ale lui Klaus Iohannis au scos la iveală un președinte plictisit și obosit de rolul pe care îl interpretează. Secătuit de idei, dacă o fi avut vreodată, menține același discurs gol și fără mesaj. Repetă ca un patefon stricat aceleași vorbe spuse și data trecută, și acum două dăți. De fapt, de mai bine de o jumătate de an președintele nu mai transmite nimic poporului, decât sfaturi cu spălatul pe mâini, purtatul măștii de protecție și distanțarea pe care nici acum nu a aflat-o că e fizică, și nu socială. A învățat pe sărite gesturi din limbajul corporal, dar nici așa nu reușește să convingă. Dă din mâini în contratimp cu textul, adesea fiind surprins cu mâinile în lături, ca într-o tentativă de levitație sau rugăciune către Budha.
De ceva vreme, convoacă săptămânal o conferință de presă, dar motivele rămân necunoscute. Nu afli dacă am mai făcut vreun pas spre „România normală” sau spre cea „Educată”. Nici dacă „Reclădim România” a depășit faza de lansare într-un parc bucureștean, cu protocol exagerat și propagandă zgomotoasă. Întrebările jurnaliștilor nu reușesc să-l scoată din starea de visare sau să-l incomodeze. Președintele se simte confortabil, pentru că știe că poate răspunde tot ce are el chef.
Termen bătut în cuie
Cine are curiozitatea și răbdarea să vizioneze conferințele de presă dinaintea alegerilor locale, cu punct de plecare jumătatea lunii iulie, va putea să constate că cele de acum urmează același șablon . Câteva vorbe despre măști, câteva despre spălatul pe mâini, câteva îndemnuri caraghioase să-i devenim parteneri în combaterea pandemiei, după care trece la alegeri. Așa a fost și atunci. Pe măsură ce se apropia termenul de 27 septembrie, Iohannis accentua necesitatea ținerii acestora, demascându-și, de fapt, scopurile urmărite. Mai puțin îl interesa că starea de sănătate a populației putea fi periclitată, în opinia lui alegerile se dovedeau mult mai importante. Canalele publice de comunicare atenționau cu privire la pericolul apariției unei explozii de îmbolnăviri, însă președintele, la fiecare apariție publică, avea o singură grijă. Să combată. Efectul a început să se vadă după o săptămână, iar acum este resimțit din plin. La fel procedează și acum, de data aceasta pe un ton imperativ. Nici măcar nu acceptă să discute o eventuală amânare. Termenul de 6 decembrie rămâne bătut în cuie.
Derapaje constituționale
Organizarea alegerilor nu intră în partida președintelui. Guvernul este cel responsabil de buna lor desfășurare, dar Iohannis își arogă și aici drepturi, depășind limitele constituționale. Klaus Iohannis dovedește – a câta oară? – că nu mai este președintele României, ci purtătorul de cuvânt și președintele partidului pe care îl favorizează. De ce își permite să facă asta? Pentru că celelalte partide, altele decât PNL, au o complicitate la ciolanul puterii cu acesta și, prin tăcere, îi susțin abuzurile.Iar cele din Opoziție au lideri de cârpă, incapabili să sancționeze derapajele grosolane ale lui Klaus Iohannis.
Uite unde era salvatorul națiunii
Nu este însă cel mai de jos nivel la care președintele a ajuns. În loc să se limiteze la prerogativele oferite de Constituție, Iohannis s-a amestecat și în problemele generate de pandemie. Aș îndrăzni să pariez că nu din pricepere, la capitolul acesta este zero, dar, când lucrurile se vor liniști, trebuie să se știe că el a fost salvatorul națiunii. Vizite la spitale de carton, la Departamentul pentru Situații de Urgență, la Institutul Național de Sănătate Publică, un spectacol mediatic al cărui scop i-a scăpat printre cuvinte. A discutat cu specialiștii și a primit asigurări că nu există niciun risc de îmbolnăvire la alegerile din 6 decembrie. Dacă privești lucrurile invers, cu siguranță este mai ușor de înțeles. Cine ar avea curajul să-i spună că este o greșeală să se țină alegeri în plină criză sanitară? Cine să-și ia inima în dinți și să-i spună că trebuie să se plieze după situația reală, și nu realitatea trebuie modificată după dorințele lui?
Nu-l interesează „amănuntele administrative”
Deși nu l-a rugat și nici nu l-a invitat cineva, Klaus Iohannis și-a arogat rolul de protector al copiilor. „Copiii se vor simți bine la școală și vor fi în siguranță”, declara în urmă cu câteva săptămâni. Cât de în siguranță au fost cei mici s-a văzut. Sute de școli au fost închise din cauza exploziei cazurilor Covid în rândul elevilor. Alte sute sunt pe punctul de a fi închise în zilele ce urmează. Despre ce siguranță vorbește președintele? Unde prin august declara că toți elevii vor primi tablete sau laptopuri pentru învățământul online, prin grija Guvernului, acum, când aproape 180.000 de elevi nu au primit nimic, spune că acestea sunt amănunte administrative. Deci, nu președintele le rezolvă, el are treabă doar cu declarațiile la Cotroceni.Iar când afirmă că speră ca până la sfârșitul anului școlar toate școlile să fie dotate, deci nici măcar la sfârșitul anului calendaristic, nu face altceva decât să completeze tabloul politrucului ajuns din greșeală la putere.Jalnic, măcinat de ambiții meschine și pierdut în imagini și intervenții ridicole, Iohannis își joacă tot mai prost rolul de președinte.
Atata poate !