Pe măsură ce trece timpul devine o certitudine că resortul care-i desparte bunul-simț de mitocănie a sărit din lăcașul lui și nu mai poate fi pus la loc. În saltul făcut în văzul lumii, acesta i-a afectat și mecanismul fin al separării inteligenței de lumea odihniților la minte. Ieșirile îi sunt tot mai agresive, scăpate de sub control, trădându-i furia și ura. Un președinte ca el, măcinat de orgolii meschine, dar dornic de a fi vioara-ntâi în stat, nu mai are ce căuta pe scaunul de la Cotroceni. Acolo este nevoie de oameni puternici, echilibrați, demni, stăpâni pe ei și patrioți, nu de o marionetă dirijată din celălalt capăt al Europei.
Ultimele două apariții publice ale lui Klaus Iohannis au marcat apogeul disperării și al neputinței. Președintele a făcut dovada faptului că este la capătul răbdărilor și nu mai suportă existența social-democraților. O socoteală prost gândită, căci fără PSD Iohannis este văduvit de obiectul muncii și nici liberalii nu ar mai avea de unde să recruteze primari.
Președintele Guvernului și al tuturor liberalilor
A-ți face un obiectiv din a ataca zilnic un partid nu mi se pare un act de demnitate din partea cetățeanului domiciliat temporar la Cotroceni. Președintele unei țări nu are în fișa postului înjurarea partidelor care nu-i convin și nici războiul pentru desființarea acestora. Rolul de mediator al lui Iohannis este inexistent, pare că nici nu a auzit de el. Și-a făcut, în schimb, un crez din a da vina pe alții pentru tot ce nu i-a reușit în conducerea țării. Astfel, social-democrații s-au trezit vinovați pentru tot ce s-a întâmplat rău în România.
Abuzurile le aparțin în totalitate, la fel și mersul de bețiv al societății, deteriorarea severă a nivelului de trai, încălecarea justiției și debandada politică. În schimb, liberalii sunt competenți, incoruptibili, profunzi, cu soluții pentru orice și cu grijă pentru cetățeni. Deși toate datele arată că lucrurile stau exact invers, Iohannis nu este de acord și face crize de nervi. Pare să nu realizeze ridicolul în care se plasează, căci România ultimelor nouă luni a fost gestionată de PNL, pe care îl păstorește. El a încetat de multă vreme să mai conducă România, fiind, în schimb, președinte peste Guvern și al tuturor liberalilor. În cazul acesta, ce mai caută la cârma țării?
Nu vedeam, n-auzeam
A început prin a da buzna în ședința Guvernului Grindeanu și a face acuzații. A continuat – fără a respecta neapărat o cronologie – cu instigarea mulțimii împotriva Ordonanței 13, ulterior dovedită constituțională. A coborât în rândul manifestanților #rezist, unde PNL, USR și ONG-uri finanțate de grupuri de interese străine își dăduseră mâna, și a turnat gaz pe foc. A cerut să se adreseze Parlamentului și, odată ajuns la tribună, a insultat mojicește partidul aflat la Putere.
La fel de țopârlan s-a dovedit și când l-a ocărât pe fostul premier, Viorica Dăncilă. Acuzații nefondate la adresa lui Liviu Dragnea, sfidarea Constituției în cazul demiterii Codruței Kovesi, apărarea fostului procuror-torționar Augustin Lazăr și uite așa lista se tot umple. A numit ce premier a vrut, chiar și după ce a fost demis prin moțiune de cenzură, fără să respecte reguli elementare ale democrației sau ale jocului politic. Cetățeanul Iohannis își cerea suspendarea, iar noi asistam ca niște cârpe la mârlăniile lui. Nu vedeam, n-auzeam.
Mai grav decât epidemia
Mai nou, așa-zisul președinte român a lansat cele mai dure acuzații la adresa PSD. Social-democrațiii se fac vinovați de răspândirea epidemiei de coronavirus. L-or fi luat cu mâna și l-or fi aruncat peste oameni, ca să facă în ciudă autorităților? Nimeni nu știe dacă virusul chiar se împrăștie după cum susțin cioclii năimiți de Guvern. Ni se bagă sub ochi cifre pe care nimeni nu le poate controla, dar ni se impune să le credem. PSD este de vină că s-a ajuns la situația de azi, și asta pentru că a lăsat Guvernul fără instrumente legislative.
O minciună mare cât aceea că Iohannis ar fi președintele României! O plăsmuire de natură să agite spiritele și mai rău, în speranța că liberalii lui vor câștiga câteva voturi în plus la alegeri. O denaturare mârlănească a adevărului, pentru ca Guvernul Orban să poată poza, în continuare, în apărătorul națiunii, pasând vina pe umerii altora. Protejarea lui Klaus Iohannis de către Opoziție este de-a dreptul suspectă. Omul își cere suspendarea și nimeni nu vrea să bage de seamă. E mai grav decât epidemia cu care suntem și vom fi amenințați.
